Nasterea Mantuitorului

In ieslea saraca din staulul din Betleem, pe un manunchi de paie ca saltea, sub lumina stelei de la rasarit, s-a nascut Mantuitorul nostru Iisus Hristos, propovaduitorul adevarului si fratiei.

S-a nascut intr-o iesle saraca din Betleem, ca sa arate prin aceasta, inca o data si mai bine, ca adevarul si lumina pot iesi tot asa de puternice din orice muritor, ca nu numai bogatia poate sa dea roadele cele bune.

Nasterea lui Iisus Hristos simbolizeaza, de fapt, o intreaga renastere sociala, o revolutie puternica in spiritual omenesc, care n-a cerut decat o singura victima: pe propovaduitorul acelei noi religii, care trebuia sa modifice societatea ante-crestina, sa imprastie omenirea, setoasa de o soarta mai buna, balsamul vietii idealiste plina de abnegatie si devotiune.

Cata poezie, cat farmec nu se concentra in aceasta plina de idealism figura, sfanta prim maretia faptelor de umanitarism si dezinteresare! …

Nasterea Mantuitorului a insemnat zguduirea unei intregi organizatii sociale, punerea temeliilor unei societati cu vederi mai largi, cu tendinte mai inalte.

Si, sarbatorind pe Acela care, pentru binele nostru al tuturor, a dus o viata de martir, expus insultelor si batjocurilor unor oameni care ca-l pricepeau, credem ca nici un fapt n-ar fi mai crestinesc, decat acea dovada ca, in adevar, suntem fiii lui Hristos, urmand perceptele lui: imbinandu-ne aproapele ca pe noi insine si a nu face ceea ce nici noua nu ne place sa ni se faca.