Neamul romanesc si cele trei etape de unitate romaneasca

Neamul romanesc de pretutindeni a avut in decursul istoriei lui framantate afirmate trei mari sarbatori ale unitatii sufletesti si nationale. Din samanta legionarilor lui Traian, strabatand prin urgiile navalitorilor barbarilor un drum spinos de durere si umilire, neamul nostru a izbutit sa inlature aceste vicisitudini ale destinului sau oropsit, pricinuite de lacomia vecinilor din cele patru puncte cardinale.

Prima bucurie inaltatoare a intregii a infaptuit-o bravul voievod Mihai Viteazul, care la Alba Iulia, dupa ce a rapus pe turci la sud, s-a intors triumfator, intrand pe marea poarta a cetatii romanesti. Odata ideea de unire consolidata si prin numarul mereu crescand al poporului crestin si roman, o noua pilda de solidaritate si exaltare, romaneasca a izbucnit in anul 1859, cand Alexandru Ioan Cuza, domnitor de vita romaneasca, a infaptuit-o prin unirea moldovenilor cu muntenii.

Vechiul simbol, cetatea Alba Iulia din miezul Ardealului, nu putea sa nu straluceasca odata cu noul prilej de afirmare a unitatii aceluiasi suflet romanesc, izvorat prin razboiul de intregire. Regele Ferdinand si Regina Maria, purtand coroana de otel, investmantate in podoabe voievodale, au primit marea recompensa a destinului tot in catedrala din Alba Iulia, inconjurati cu incredere si dreptate nemarginita de fruntasii ardeleni, de popor si de romanii de pretutindeni, pecetluind marele act al Unirii savarsit prin taria ostirilor romane.

Asa s-a scris istoria trecutului, prin pagini glorioase, nascute din voia lui Dumnezeu si spiritul de jertfa al poporului romanesc.

Actualul razboi isi deseneaza noi luminisuri prin vitejia legendara a armatei romane. Asteptam cu incredere, cu recunostinta pentru jertfele celor cazuti la datorie, al caror spirit nu doarme, ci vegheaza spre noile nazuinte care le da dreptul la propria lor istorie.