Univers de copil

A+ R A-


O intamplare neobisnuita la cuibul din scorbura

O intamplare neobisnuita la cuibul din scorburaVa oferim spre lectura povestea “O intamplare neobisnuita” scrisa de Sanda Socoliuc.

Obisnuiesc sa merg in dupa-amiezele frumoase in parcul din apropierea casei mele. De o vreme incoace am remarcat acolo un baiat care venea si el in parc si privea la joaca celorlalti, dar cum nimeni nu-i dadea nicio atentie, nici el nu se amesteca in joaca lor.

Arata tot timpul ca scos din cutie, cum se spune, cu hainele calcate si camasa curata incheiata la toti nasturii. O singura data cand un baiat a coborat dintr-un pom, cu buzunaree pline de fructe inca necoapte, i-am zis:

- Da-mi te rog si mie cateva …

- Suie-te si i-ati, ca mai sunt, i-a raspuns celalalt.

- Nu pot, mi-e frica!

- Stiam eu ca esti un fricos!

Nu de mult insa, am asistat la o intamplare neobisnuita. Soarele amurgului privea uluit cei cativa copii care incurajau zgomotos pe un baiat catarat intr-un copac. Ajuns in dreptul unei scorburi, baiatul vari mana inauntru si scoase, triumfator, cateva oua de zburatoare. Apoi, vajnicul catarator a coborat cu ouale in buzunar.

- Le dau, striga el vesel, dou nasturi, oul.

Se parea ca bietele ousoare vor ramane fara cumparator, cand, deodata, baiatul cel stingher se apropie curajos:

- Le iau eu. Pe toate.

- Bine, bine, dar ai nasturi? isi manifesta neincrederea, “negustorul”.

- Am, isi arata el haina incheiata la toti nasturii.

Cu ajutorul unui briceah, pus de indata la dispozitie de un alt copil, plata se facu fara intarziere.

Priveam cu dezaprobare scena condamnand nu atat pe cei ce jefuise cuibul, ci mai ales pe cel ce “cumparase” rodul acestui jaf.

Baiatul cel ingrijit a pus cele patru oua in buzunarul hainei sale, acum lipsita de nasturi si s-a indepartat linistit, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Peste putin timp, cand ceilalti copii plecasera, s-a intors, si, spre uimirea mea nemarginita, am observat cum el, cel care de frica nu se urca in pom sa ia cateva fructe, s-a catarat pana la cuibul din scorbura si, cu grija, a pus la loc, unul cate unul, toate cele patru oausoare.

“Hm, ce mai fricos!”, mi-am zis, privindu-l cum se pierde prin noaptea vegheata doar de luna.


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Cele 7 greseli ale lui Jules V…

Cele 7 greseli ale lui Jules Verne

Cele 7 greseli ale lui Jules Verne   A trecut ceva timp de cand spiritul stiintific al unui scriitor genial concepea si descria amanuntit calatoria a trei oameni spre luna si in...

Copilul milostiv

Copilul milostiv

Copilul milostiv De mic, Niculae a ramas sarac si fara parinti. O cersetoare urata si rea l-a luat sa-l creasca. Baiatul era frumos si cuminte. Ochii lui dulci erau plini de...

Jocul de doi si complementarit…

Jocul de doi si complementaritatea

Jocul de doi si complementaritatea   “Jocul de doi” al fenomenului ereditar este cel care face ca omul sa aiba doi ochi, doua nari, doua urechi, doua maini, etc. din marea darnicie...

Vulpea si cocorul fabula

Vulpea si cocorul fabula

Vulpea si cocorul - fabula Va oferim spre lectura fabula “Vulpea si cocorul” scrisa de Iacob Stefan C. C. Nastase. Vulpea cea sirea-odata precum cred de toti se stie, ...

Plastica medievala de Ion Minu…

Plastica medievala de Ion Minulescu

Plastică medievală de Ion Minulescu   Plouase…Şi şoseaua-n valeÎncercuia ca un inelDonjonul vechiului castel,Împodobit cu sfinţi de piatră,Cu seniori şi cu vasali,