O poveste ghicitoare

Va oferim spre lectura o poveste ghicitoare, intitulata sugestiv “Ghici”, scrisa de Luiza Vladescu.

O poveste-ghicitoare

Ghici, ghiciulica, ghici!

Unde am gresit eu oare?

Un motan vargat, tarcat,

Ghici, ghiciulica, ghici!

Un motan tarcat, roscat, a plecat la vanatoare: boc, boc, boc, calca el tantos peste pietrele gradinii ... tot cu ochii dupa vrabii si urechile ciulite.

Langa un sopron spoit, motanelul s-a pitit. Nici nu misca, nici clipeste, doar mustatile-si zburleste. Vrabiute, cam vreo sase, infoiate, bune, grase, stau pe-o strasina de casa si sporavaiesc de zor:

- Uite un motan pitit. Vrea pe data sa ne-nhate! Cip, cirip, prostut mai e! El ne crede oare moarte?

Zarva mare fac vrabiutele si-si scutura de zor coditele lor lungi si despicate-n varf. Motanelul, tot gandindu-se la vanatoare, vazu ca nu mai are gheare.

Ce sa faca? S-au tocit tot mergand, mergand pe drum. Si-a luat el o pila – de unde, nu stiu – si s-a apucat sa-si ascuta ghearele. Cand colo, ce sa vezi?! Afara se intuneca. Noaptea-i neagra, copacii tot negri, vrabiutele, asemenea si motanul nostru nu mai zareste nimic.

- Am sa-i spun stapanei sa puna un bec si-n gradina, isi spuse el inciudat si incepu sa-si caute drumul catre bucatarie.

Se dadu cu capul de-o buturuga, se-mpiedica de un ciot, intra cu labele dinainte in strachina cu apa a lui Azorica. Vai!

Noroc de o gaina mancacioasa, care iesise adara din cotet, sa mai ciuguleasca ceva boabe! Noroc de ea; ca-l lua pe motanel de-o labuta si-l duse pana-n usa bucatariei. Acolo, motanelul facu: miau-miorlauu-auuu! …

Si stapana ii deschise usa.

Aceasta este …

O poveste ghictoare,

Ghici, ghiciulica, ghici!

Unde am gresit eu oare

Ghici, ghiciulica, ghici!