Univers de copil

A+ R A-


Oboseala si odihna

oboseala si odihnaOrice face omul, fie cu mainile, cu picioare sau numai cu creierul, dupa un timp resimte ca nu mai poate lucra ca la inceput, lucreaza mai incet, a obosit. Daca omul obosit continua munca, fara sa se odihneasca, munca devine din ce in ce mai inceata, mai apoi nu mai poate continua, il doare capul, daca a trebuit sa cugete mult. Atunci zicem ca e surmenat. Omului obosit ii cade bine odihna, dar cel surmenat, la inceput nu simte binefacerile ei. Oboseala nu strica, dar surmenajul este o boala. Simtul oboselii este un semn dat de natura, ca sa incetam lucrul si sa ne odihnim.

Corpul omului lucreaza intocmai ca o masina. In timpul muncii utilizeza materii, care trebuie innoite, intocmai ca in masina cu aburi, combustibilul. Corpul omenesc este incalzit prin nutritie si prin aerul care il respiram. Nutremantul ajuns in corpul nostru, dupa ce s-a mistuit si a intrat in sange, arde, incet, ca sa nu dea mai mare caldura decat trebuie corpului. Stim ca la ardere este nevoie de aer si cu cat aerul este mai mult, cu atat arderea este mai mare. omul cand respira, incet trage aer in sine, acesta ajunge in plamani, de unde repede se imparte in intreg corpul, ajungand in sange si da putere de ardere nutremantului, iar prin expirare, aerul folosit il dam afara din corp. Arderea nutremantului, provenita prin respiratie, ne da puterea necesara muncii fizice si sufletesti. Pentru aceasta trebuie sa ne nutrim regulat, ca sa castigam mereu putere. Daca nu mancam, masina se opreste, nu mai functioneaza, intocmai ca masina cu aburi, daca n-o incalzim.

Prin aceasta ardere, corpul nostru utilizeaza nutremantul si anume fiecare organ, atata nutremant foloseste, de cat are nevoie. Nutremantul mistuit este purtat de sange in intreg corpul. Cand ne odihnim, de fapt atunci cand nu lucram nimic, nu odihnesc toate organele. Inima lucreaza, plamanii lucreaza, stomacul, intestinele asemeni. Toate aceste lucrari si ele mistuiesc energie si daca lucram si cu mainile, acestea au nevoie de nutremant, iar daca lucram mult si tare, avem nevoie de tot mai multa energie, de tot mai multa ardere si respiram mai des, gafaim.

Cand simtim oboseala, este semnul ca in corp nu mai este energie, deci nu mai putem continua lucrul. La oboseala nimic nu foloseste mai bine si util decat odihna. Daca omul obosit bea alcool, energizant, bere, etc., acestea – pentru un moment – il fac sa uite de sentimentul oboselii. Aceasta insa nu nimiceste oboseala, ceea ce este stricator, intrucat mai tarziu ne putem surmena.

Omul obosit trebuie sa se odihneasca si sa aiba grija de starea sa de sanatate, sa aiba grija privind alimentatia. Corpul intreg se odihneste in somnul adanca. Atunci lucreaza numai inima si plamanii. Inima trimite sangele cu nutremantul in toate partile corpului, iar plamanii raspandesc aerul curat necesar arderii. Aceasta este adevarata odihna.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Haina invizibila

Haina invizibila

Haina invizibila Ti-amintesti basmul scriitorului danez Hans Christian Andersen «Hainele cele noi ale imparatului?» In basmul acesta se spune ca doi sarlatani l-au pacalit pe un imparat si pe curtenii sai....

Cucul poezie pentru copii

Cucul poezie pentru copii

Cucul - poezie pentru copii   Va oferim spre lectura poezia “Cucul” scrisa de Pavel Peres.   Dintr-un ceas de matostat Un motan mai alb ca varul, Cucului impestritat Ii furase minutarul.  

Plante carnivore

Plante carnivore

Plante carnivore Natura isi are ciudatiile ei. Toata lumea cunoaste ca vegetalele au fost harazite sa fie mancate (cele netoxice, desigur) de animale. Elefantul, calul, vaca, oaia etc. consuma cu cea...

Sfantul epitaf semnificatie pe…

Sfantul epitaf semnificatie pentru Vinerea Mare

Sfantul epitaf – semnificatie pentru Vinerea Mare Sub cuvantul aer se intelege o panza pe care se afla zugravita inmormantarea Domnului nostru Iisus Hristos. Vorbim, de fapt, despre o...

Judecata lui Tepes

Judecata lui Tepes

Judecata lui Ţepeş La Vlad Ţepeş au venit la judecată trei oameni: un morar, un negustor şi un ţăran. Ţepeş i-a ascultat pe rând. - Eu, zise negustorul, i-am vândut morarului grâu...