Univers de copil

A+ R A-


Oboseala si odihna

oboseala si odihnaOrice face omul, fie cu mainile, cu picioare sau numai cu creierul, dupa un timp resimte ca nu mai poate lucra ca la inceput, lucreaza mai incet, a obosit. Daca omul obosit continua munca, fara sa se odihneasca, munca devine din ce in ce mai inceata, mai apoi nu mai poate continua, il doare capul, daca a trebuit sa cugete mult. Atunci zicem ca e surmenat. Omului obosit ii cade bine odihna, dar cel surmenat, la inceput nu simte binefacerile ei. Oboseala nu strica, dar surmenajul este o boala. Simtul oboselii este un semn dat de natura, ca sa incetam lucrul si sa ne odihnim.

Corpul omului lucreaza intocmai ca o masina. In timpul muncii utilizeza materii, care trebuie innoite, intocmai ca in masina cu aburi, combustibilul. Corpul omenesc este incalzit prin nutritie si prin aerul care il respiram. Nutremantul ajuns in corpul nostru, dupa ce s-a mistuit si a intrat in sange, arde, incet, ca sa nu dea mai mare caldura decat trebuie corpului. Stim ca la ardere este nevoie de aer si cu cat aerul este mai mult, cu atat arderea este mai mare. omul cand respira, incet trage aer in sine, acesta ajunge in plamani, de unde repede se imparte in intreg corpul, ajungand in sange si da putere de ardere nutremantului, iar prin expirare, aerul folosit il dam afara din corp. Arderea nutremantului, provenita prin respiratie, ne da puterea necesara muncii fizice si sufletesti. Pentru aceasta trebuie sa ne nutrim regulat, ca sa castigam mereu putere. Daca nu mancam, masina se opreste, nu mai functioneaza, intocmai ca masina cu aburi, daca n-o incalzim.

Prin aceasta ardere, corpul nostru utilizeaza nutremantul si anume fiecare organ, atata nutremant foloseste, de cat are nevoie. Nutremantul mistuit este purtat de sange in intreg corpul. Cand ne odihnim, de fapt atunci cand nu lucram nimic, nu odihnesc toate organele. Inima lucreaza, plamanii lucreaza, stomacul, intestinele asemeni. Toate aceste lucrari si ele mistuiesc energie si daca lucram si cu mainile, acestea au nevoie de nutremant, iar daca lucram mult si tare, avem nevoie de tot mai multa energie, de tot mai multa ardere si respiram mai des, gafaim.

Cand simtim oboseala, este semnul ca in corp nu mai este energie, deci nu mai putem continua lucrul. La oboseala nimic nu foloseste mai bine si util decat odihna. Daca omul obosit bea alcool, energizant, bere, etc., acestea – pentru un moment – il fac sa uite de sentimentul oboselii. Aceasta insa nu nimiceste oboseala, ceea ce este stricator, intrucat mai tarziu ne putem surmena.

Omul obosit trebuie sa se odihneasca si sa aiba grija de starea sa de sanatate, sa aiba grija privind alimentatia. Corpul intreg se odihneste in somnul adanca. Atunci lucreaza numai inima si plamanii. Inima trimite sangele cu nutremantul in toate partile corpului, iar plamanii raspandesc aerul curat necesar arderii. Aceasta este adevarata odihna.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

De vorba cu oameni celebri

De vorba cu oameni celebri

De vorbă cu oameni celebri   Pe patul de moarte, Beaumarchais a fost întrebat: „Cum mai merge”? Spiritual până la sfârşit, Beaumarchais a răspuns: „Nu mai merge, se duce”!   Odată, în cabinetul academicianului...

Rapsodii de vara de George Top…

Rapsodii de vara de George Toparceanu

Rapsodii de vara de George Toparceanu                          Vezi poezia “Rapsodii de vara” de George Toparceanu.   I Cine-ar putea sa spunaCati secoli au trecutDe-o luna, De cand nu te-am vazut?...Salcamii plini de floareSe uita lung...

Cantec de primavara poezie

Cantec de primavara poezie

Cantec de primavara - poezie   Primavara soseste, iar natura prinde viata. Iata cateva versuri frumoase scrise de Emil Doria – Cantec de primavara.   Da, ea este! A sosit azi far’ de veste Si a...

Copilaria tara de basm si impa…

Copilaria tara de basm si imparatie fermecata

Copilaria tara de basm si imparatie fermecata Va oferim spre lectura poezia “Imparatia fermecata” scrisa de Petre Ghelmez. Poftiti! Poftiti, la noi in imparatie! In imparatia numita Copilarie.

Varf de Marin Sorescu

Varf de Marin Sorescu

Varf de Marin Sorescu   Va oferim spre lectura poezia “Varf” scrisa de Marin Sorescu.   Sus pe munte numai tepi Zada, brazi, molizi si jepi Mi se pare ca si-o tuia Si un vultur rau e...