Omul si uneltele sale

Aparitia omului constituie punctual culminant al procesului de evolutie a speciilor de pe Pamant. Ceea ce il deosebeste pe om de animale este nu numai aspectul fizic ci, mai ales, capacitatea sa de a gandi, al carei rezultat este civilizatia umana. Cele mai vechi semen ale civilizatiei sunt uneltele. Ele se gasesc in mai toate locurile unde au fost scoase a lumina urme ale oamenilor primitive.

Oamenii au ajuns sa nascoceasca uneltele fiind inconjurati de o natura necunoscuta si plina de primejdii, cu animale fioroase. Pentru a se hrani, pentru a se adaposti, oamenii au fost siliti sa-si confectioneze (si sa foloseasca) obiecte din piatra, os, lemn. Aceste obiecte nu au fost altceva decat … primele unelte.

Uneltele descoperite alaturi de urmele fosile ale oamenilor primiivi au dovedit ca inca de acum doua milioane si jumatate de ani omul isi confectiona si folosea unelte. La inceput acestea erau simple bucati de piatra dura cioplita prin lovirea cu o alta piara dura – crememe sau silex, de obicei. Mai tarziu, oamenii au inceput sa-si slefuiasca uneltele din piatra, obtinand muchii ascutite ca ale unui cutit. Ei si-au faurit din os varfuri de sageti, precum si ace pentru cusut, imbracaminte din blanuri si piei de animale.

Cu aproximativ sase-sapte mii de ani in urma oamenii au inventat agricultura si au descoperit metalele: cuprul, bronzul, fierul. Si-au facut sape, pluguri, ciocane, dalti, arme de vanatoare. Apar apoi unelte “complicate” alcatuite din mai multe parti pe care le putem considera stramosii mecanismelor de azi.