Parintii nostri

Cine ti-a dat viata? Cine te-a invatat sa spui intaiul cuvant?

Cine te are mai drag, ca orice pe lume si-ti sterge cu dragoste lacrimile cand plangi?

Cine isi imparte si ultima bucata de paine cu tine?

Cine lucreaza si oboseste ziua intreaga, ca sa castige painea pentru casa?

Cine te pazeste de frig, de vant si de arsita dogoratoare a soarelui?

Cine ti-a spus povesti cu imparati si feti frumosi?

Cine a vegheat la capatul tau zile si nopti intregi cand bolnav cu febra aiureai ... Cine?

Parintii tai: tatal si mama ta, dar mai ales mama …

Iubeste-ti parintii, arata-le recunostinta ta. viata e scurta si nu stii cat de aproape poate fi momentul cand coasa necrutatoare a mortii ii poate secera dintre noi.

Timpul trece si nu stii cand vine clipa in care Domnul ii poate chema in Imparatia sa.

Atunci, nu va mai fi cine sa-ti stearga lacrimile, nici cine sa te mangaie si ocroteasca. Nu va mai avea cine sa vegheze si sa-ti indrepte pasul spre cele bune.

Iubeste-i, asculta-i, stimeaza-i pana cand traiesc si arata-le intreaga recunostinta prin purtarea ta buna, prin faptele tale, prin realizarile tale.

Grabeste-te pana cand sunt in viata. Viata lor trece mai repede ca a noastra, caci ei au inceput sa o traiasca cu mult inaintea noastra, cu grijile, gandurile si suferintele pe care le-au indurat viata, atat a tatei si a mamei.

Grabiti-va sa rasplatiti prin recunostinta, dragoste si fapte bune, cel putin a mia parte din ceea ce v-au dat ei cu dragoste si abnegatie.

Grabiti-va sa faceti, ca cel putin zilele cate le mai au sa se poata bucura de faptele voastre bune.

Ganditi-va ca ceasul de pe perete, care masoara timpul, inainteaza fara incetare si ceea ce s-a dus nu se mai intoarce. Cu fiecare clipa s-a dus si o farama de viata.

Odata pe an, o zi, sa fie a parintilor, una a tatei si una a mamei.

Nu pentru ca in acea zi numai sa-i iubesti mai mult, ci pentru ca in acele doua zile pe an sa ne amintim fiecare ce am facut pentru parintii nostri, pentru tatal iubit si mama scumpa, ca sa luam hotararea in acea zi, sa le facem zilele ce mai au de trait cat mai frumoase si cat mai pline de bucurie, decat le-ar avea fara noi si fara faptele noastre.

In acea zi in rugaciunea ta vei rosti: “Doamne, ocroteste pe tata si pe mama. Da-le sanatate, da-le bine, da-le fericire si multumire in aceasta lume atat cat si in cealalta”.

A.    S. Goia