Plantele sunt sensibile?

Stiinta a dovedit inca de demult ca plantele au o anumita forma de sensibilitate fata de forta de atractie a Pamantului, de lumina, de apa, de diferite substante chimice, de caldura, de atingeri, de curentul electric etc., executand unele miscari numite tropisme sau nastii. Se stie ca plantele carnivore care traiesc in medii de viata lipsite de azot si-l procura prinzand insecte si acest lucru il realizeaza prin capcane ingenioase (peri, clesti, coperti care se inchid, cofite cu nectar, saculeti cu trape). Aceste sisteme ingenioase de capturat insecte executa miscari vii si precise.

Dar aceste lucruri, spuneau savantii, n-an de-a face cu simtirea noastra, ci sunt numai acte instinctive, de adaptari ale plantelor la situatii de viata.

Iata insa ca odata cu progresul tehnicii s-a putut dovedi ca plantele au totusi o forma de sensibilitate. Acest fapt confirma intuitia stramosilor nostri, punand in locul unor superstitii o explicatie stiintifica. Invatatul japonez Hishimoto presupunea ca toate fiintele din univers comunica intre ele pe cale electronica, adica in timpul activitatii celulelor se emit curenti electrici care se transmit in jur, formand un fel de camp bioelectronic. Dovada acestei ipoteze indraznete a fost adusa de … un detector de minciuni, aparat folosit azi de politie sau tribunale pentru a afla daca cel in vina spune sau nu adevarul. Oricat s-ar stapani de bine, mincinosul chestionat isi tradeaza nelinistea nervoasa si acest lucru nu scapa aparatului care inregistreaza cu precizie. Un politist botanist, Cleve Backster din New York, a avut ideea sa foloseasca aparatul sau nu numai la oameni, ci si la vegetale. Eroina sa a fost planta tropicala Dracaena, ale carei frunze au fost puse in legatura cu un detector de minciuni. Experimentatorul si-a propus sa arda o frunza a acestei plante. In clipa cand a facut gestul sa scoata bricheta, planta a reactionat ca si cum i-ar fi ghicit gandurile. Tot atat de viu a rectionat planta atunci cand au fost opariti cativa creveti, cand a trecut o capra si apoi o masina poluanta pe langa ea. Deosebit de impresionanta a fost urmatoarea experienta: prin fata plantei conectata la un detector au defilat in sir un grup de studenti. Unul dintre ei trebuia sa distruga planta in mod violent, conform unui plan dinainte stabilit. Planta nu a reactionat decat in momentul cand s-a apropiat de ea studentul care urma s-o distruga. Detectorul de minciuni a inregistrat prmpt emisia frunzei. Cum se explica acest fapt?

Teoria lui Hashimoto privind putinta de comunicare dintre doua sisteme cu ajutorul campului bioelectric se condirma de minune aici. In stare de violenta sau agresiune, organismul animal (in cazul nostru al studentului ce se pregatea sa distruga planta) prduce biocurenti de o intensitate mai mare decat cea obisnuita. Acesti curenti nascuti in celulele animalelor se transmit de la distanta plantei, care isi accelereaza miscarile de aparare, strigandu-si frunzele sau reactionand prin emotii, cum se intampla la Dracaena.

Desigur, ne gasim la inceputul unui drum. Dezlegand o taina a naturii, savantii vor inlatura o superstitie si in acelasi timp ne vor invata ca natura trebuie sa fie respectata, pentru ca si o planta ar putea sa sufere in felul ei la actele noastre crude si nechibzuite.