Poezia Eminescu de Constanta Buzea

Va oferim spre lectura poezia “Eminescu” scrisa de Constanta Buzea.

De-as mai fi copil cu suflet linistit de ce petrece

Si-ar mai sta ca intre coaste inima in cumpanire

Intr-o casa de la tara peste care varsta trece

Spre-a-si top bogat izvorul cu uimire si iubire

Zece ani candizi si pasnici, unsprezece, doisprezece,

M-as gandi cu trup si suflet la miscarea lenta, vie

A popoarelor de pasari ce se-aprind si se-nmultesc

Vanand fluturii din aer, din albastra-aurie

Zare de cuvant, semanta, cu gest supraomenesc

Glasul meu in slefuire preaschimbat in poezie,

De-as mai fi, dar o cetate, un castel, un zid, un dor,

Tot tumultul vietii astazi as putea sa-l simt la fel,

Sunt, de ce sa spun ca nu sunt, sunt portretul unui miel,

Am dovezi din vremea-aceea si din timpul viitor.

Rug de mure si ninsoare, floare-n varful unui spin,

Lume in gradina carei ma simt cercul zanei Vineri,

Borangic si rumegusuri, intre raze trunchi senin,

Si prin mine trece firul firelor povestii tineri,

Vatra sunt incepatoare-a unui vis, unui destin.