Univers de copil

A+ R A-


Poezii de iarnă pentru copii

 

poezii de iarna pentru copiiVezi câteva poezii de iarnă pentru copii. Sunt plăcute şi uşor de învăţat.

 

Iarna blajină de Tudor Arghezi
Iarna blajină
A intrat în voi, întâi, ca o lumină
Preacinstită, pomule,
Preagingaşe, omule.
A rămas de astă-vară
Luna-n crengile de ceară.
Pomule mic,
Ce torci tu, borangic?

Buruienile sunt îmbrăcate
Şi încălţate
Cu târlici
De panglici.

În streaşinile mele
Vrăbiile au adus perini şi saltele.
Pisica bătrână
Şi-a pus ciorapii de lână,
Şi torcând pe neştiute
Din carâmbi şi căpute
S-a-mbrăcat cu tricou
Cenuşiu şi nou.

Toată lumea se joacă
De-a un fir de promoroacă,
De-a ţandăra, de-a cremene,
Vrând să fie-asemenea.

Floarea nu mai vrea să dea
Şi s-a făcut nuia.
Apa face minuni
Şi soiuri de minciuni.
La jghiaburi, burlane şi ciuturi:
Vergele, mărgele şi ciucuri.
Melcul urduros
S-a făcut somnuros:
Dintr-un fel de pămânţel,
Pe care-l ştie numai el,
Şi cu un fel de meşteşug,
Şi-a făcut un fel de belciug
Sfredelit, găurit, învârtit –
Şi s-a zidit
Pe un an
Într-un fel de pantof, dintr-un fel de porţelan.

Toate taie, toate-nţeapă,
Din văzduh şi apă,
Şi presărat cu ghimpi mici
Pământul se ghemuie ca un arici.

 

 

Iarna de Nicolae Labiş
Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna-n goană trece
În caleşti de vijelii –
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne şi hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui
Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui …
Tata iese să mai pună
Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Şi-n mustăţi cu promoroacă.
Iar bunicul desfăşoară
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremuri de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie.

 

 

Iarna de George Coşbuc

Iarna-i un vestit dulgher
Că ea poate, cand voieşte,
Peste rauri pod să puie,
Fără lemne, fără cuie,
Fără nici un pic de fier;
Şi găteşte-aşa deodată,
Pod întreg, dintr-o bucată.

Iarna-i grădinar, când vrea
Pune albe flori la geamuri,
Fără frunze şi cotoare,
Fără chiar să aibă soare,
Numai cum le ştie ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheaţă,
Dar când sufli, pier din faţă.

 


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Strungareata la copii

Strungareata la copii

Strungareata la copii Observam la unii oameni ca dintii din fata sunt spatiati, avand goluri intre ei, ca si cum ar fi implantati pe arcadele dentare la distanta unul...

Cinstiti batranetea

Cinstiti batranetea

Cinstiti batranetea Odata era un mosneag, care de batran ce era abia putea umbla. Nu vedea, n-auzea si nici dinti in gura nu avea. Cand manca, varsa deseori mancarea, pentru ca-i...

Amorul unei marmure de Mihai E…

Amorul unei marmure de Mihai Eminescu

Amorul unei marmure de Mihai EminescuOştirile-i alungă în spaimă îngheţată,Cu sufletu-n ruină, un rege-asirian,Cum stâncelor aruncă durerea-i înspumatăGemândul uragan.

Poezii despre carte

Poezii despre carte

Poezii despre carte   “O carte bine scrisă este asemeni unui covor fermecat care te poartă într-o lume în care nu ai putea avea acces în alt fel. Caroline Gordon” Să le...

Comorile

Comorile

Comorile In jurul descoperirilor de comori s-au scris multe lucruri adevarate si mai multa literatura fantastica. Subiectul original sau imaginat are intotdeauna un continut misterior si aventuros. Nu exista ruina de castel...