Poezii de toamna de Octavian Goga

Coboara toamna …

de Octavian Goga

Coboara toamna-ncet din slava,
Naframa galbena-i rasare
Si peste varfuri de dumbrava
Ii flutura departe-n zare.
Atat de jalnic geme vantul,
Cum s-a pornit acum sa zboare,
Pare c-a prins in drum cuvantul
Unei neveste care moare.
Pe urma lui un plans se-mparte
Si-n taina codrului strabate,
Ca niste fluturi, soli de moarte,
S-alunga foile uscate.
Lumina soarele si-o frange,
De somn pleoapele i-s grele,
In jur de patul alb isi strange,
Mai des, cernitele perdele.
Din geana lui abia o raza
Imi mai aluneca pe frunte
Si tremurand imi lumineaza
Argintul firelor carunte ...

Toamna noua

de Octavian Goga

Atat de trista-i dimineata
Acum cand plange-o toamna noua,
Cand cade din copaci viata
Si frunze galbene ma ploua.
O lume-ntreaga simti cum moare
Intr-o tulpina ce se-ndoaie,
In orice zvon o asteptare
Si-un vis in fiecare foaie.
Abia o bruma fara mila
Si vara mi-a fugit departe,
Rasar, movila de movila,
In jur de mine frunze moarte.
Ce taina le-a desprins in soapte
Mai multe azi ca altadata,
Ce visuri au murit azi-noapte
Cu-atata frunza spulbetara?

Icoane negre mi s-arata,
Si nu stiu cum, dar mi se pare
Ca-n noaptea asta-ntunecata
S-a prapadit o fata mare.

Toamna

de Octavian Goga
Val de bruma argintie
Mi-a impodobit gradina,
Tufelor de lamaita
Li se usca radacina.

Citeste mai departe poezia ...