Univers de copil

Poezii despre păsările călătoare pentru copii

Chemarea primăverii

de Elena Podoleanu

Veniţi la noi, dragi călătoare!

Aici, vă place să trăiţi,

Veniţi la noi, că-i cald şi soare!

Veniţi, vă aşteptăm cu drag!

Aici, la noi e cuibul vostru,

Veniţi, vă aşteptăm în prag!      

Aici vă cheamă glasul nostru,

Aici am vrea mereu să fiţi!

Nimic nu stă în calea vremii …                                     

Vin stoluri, stoluri grămadă….

Podoabă verde şi-au pus pomii                                    

Şi vă aşteaptă fremătând…                                          

Se aude-un duios ciripit!

Pe câmp vezi mieluşei zburdând;                                  

Din depărtări au sosit,

Ţara noastră s-o revadă.          

Păsările călătoare

- Mândre păsări călătoare,

Vai, cu ce v-am supărat?

- Nici un fel de supărare,

Noi ne ducem la iernat.

Vezi că vântu-i tot mai rece,

Numai nouri, numai ploi.

Iarna, însă, cum va trece,

Ne întoarcem înapoi.

- Eu v-aştept la primăvară.

O să mă găsiţi uşor.

Cum intraţi la noi în ţară,

Întrebaţi de Nicuşor.

Scrisoare de la rândunică

de Elena Dragoş

Dragi copii, mi-e dor de voi

În curând voi fi – înapoi.

Cuibul vechi am să-l repar

Ca să-mi fac din nou cuibar.

Din cinci, şase ouă mici,

Or să iasă pui voinici.

Le voi da în cioc mâncare,

Rând pe rând la fiecare:

Gâze, muşte, viermişori,

Până – or creşte mărişori.

Şi-i voi învăţa să zboare

Dimineaţa pe răcoare.

Eu vă spun de pe acum.

Că mă pregătesc de drum.

Dar să nu afle pisica!

Vă sărută – „RÂNDUNICA” .

Scrisoare de la rândunele

de Elena Dragoş

Cocostârcul astăzi                                            

S-a întors acasă.                                             

Toată păsărimea                                              

L-a primit voioasă.                                           

Iar drumeţul spune :

„De la rândunele

V-am adus scrisoare.

Vă e dor de ele?”

Vin să-l vadă vrăbii,                                         

Bun venit să-i zică.                                           

(Broaştele pe baltă                                           

Au murit de frică).                                            

„S-o citim!” – strigară

Vrăbiile toate …

„Scumpe surioare,

Noi suntem departe,

Dar vâslim spre ţară,

Zilele-s senine,

Nu e ca acasă

Nicăieri mai bine”.

Curăţenie

de Elena Dragoş

„Ce faci, graur, în copac?”

Veveriţă, ce să fac,

Văd că s-a făcut senin

Şi mai primenesc puţin.

Iarbă proaspătă-am s-adun

Şi-năuntru o să pun.

Ca să-i fie drag să stea,

Primăverii-n casa mea”.

Rândunica

de Ioana Tatu               

S-a întors acolo-n pridvor

Draga rândunică.

Cred de noi că i-a fost dor

Şi de casa-i mică.

Paie, fulgi adună iar

Cuibul să şi-l dreagă;                      

Meşteră-i ca un zidar

Ziulica-ntreagă.

Şi din ouăle mărgici,

Puse ca la şcoală,

Scot trei căpuşoare mici

Ciocul la iveală.

Piuie flămânzi toţi trei,

Bat din aripioare…

- Ţiţ-tivit, staţi cuminţei,

Că v-aduc mâncare!

A sosit o „zidăriţă”

de Traian Oancea

La fereastra casei noastre

A sosit o „zidăriţă” .

Sub bărbie-i roşioară,

Coada-i pare furculiţă.

Din pământ, din fir de iarbă,

Rândunica mea dibace

Pentru puii ce-or să vină

Cuib pufos şi trainic face.

Ciripi-vor puişorii

De cu zori în faptul serii.

Bun venit la casa noastră,

Vestitori ai primăverii!

Rochiţa rândunicii

de Victor Tulbure

Chiar şi rândunica-mi pare                                                       

Să-ţi dea lecţii e în stare.                                              

Cu şorţ alb, mereu se plimbă                                                    

Şi mereu, mereu şi-l schimbă;                           

Şi mereu rochiţa-i nouă

Şi-o clăteşte-n zori pe rouă;

Ca să fie cum arată:

Şi frumoasă, şi curată!