Univers de copil

Poezii despre vară pentru copii

Vara

de Duiliu Zamfirescu
Cu firea ei cea arzătoare
Sosit-a vara înapoi.
Toţi pomii sunt în sărbătoare,
În tei stă floare lânga floare...
E dulce vara pe la noi!

Dialog cu vara
de Aurora Luchian Vaslui
- Vară caldă şi frumoasă
Ce-ai în paneraş?
- Cireşele, căpşunele,
Pentru copilaşi!

- Şi în părul tău bogat
Ce ţi-ai împletit?
- Flori de câmp, flori de grădină
Tot ce am găsit!

- Dar pe umeri şalul tău,
E gata să pice!
De ce-atârnă aşa de greu?
- E brodat cu spice!

- Vară, eşti o delicată
Ca o zână, zău!
Aurită, îmbujorată,
Ai farmecul tău!

Vara
de Demostene Botez
Arde soarele de vară,
Luminoasă este zarea,
Iar prin grâu şi prin secară
A pornit secerătoarea.

Duduie voinic tractorul
Care-o trage dupa el.
În curând pe tot ogorul
Nu rămâne-un firicel.

Strânşi la brau şi aurii,
Snopi culcaţi se-aliniază,
Parcă-ar fi nişte copii
Care dorm după amiază.

Vara

de Otilia Cazimir

Apune soarele-n văpăi
Şi înserarea, ca un val,
Pe subt răchiţile din deal
Se lasă-n linişte pe văi.
Coboară-ncovoiat la pod
Un biet pescar, de pe Siret,
Şi-n umbra sura pier încet
Pescar, şi apă, şi navod.
De jos, din ceaţa de pe prund,
Doi pescaruşi au apărut
Şi-n zbor îngemănat şi mut

Se duc spre bălţile din fund.

Închid pleoapele s-ascult…

De pacea largă legănat

Mi-adoarme sufletu-mpăcat.

Ca un copil ce-a plâns prea mult.

Cărăbuşul de aramă

de Lucian Blaga 

Din belşugul de verdeaţă
cărăbuşul de aramă
vine din turnătoria
verii, să-l luăm în seamă.

Zgomotos ca o reptilă
printre vreascuri se avântă,
să arate că-i din lumea
celor ce nu prea cuvîntă.

Prinse veste de viaţa
ce se-ncinge, rug, în umbra
unde ne-am întins, tu basmul,
eu ardorile şi ţundra.

Cărăbuş te ia cu iureş.
Te încearcă pe la glezne.
Îl alungi, el vine iarăşi.
Pe-altă parte e mai lesne.

Ca suveica rândunica
ţese pânzele de vară.
Ah, ce cald e!

Va să plouă ecvatorial pe seară.

Susur mare de lăcuste
şi de gâze fără număr.
Cărăbuşul de aramă
s-a oprit pe caldu-ţi umăr.

Mişcă? Stă să-nchege gânduri?
Se destinde? Se descalţă?
Parc-ar şti că de pe umăr
numai zborul mai înalţă.

Şi o ia către stăpânul
iulie, cuptorul - astru,
să ne ducă fericirea
spre uitare în albastru.

Ploaia

de Niculina Mureşan

Vara maci dansează-n vânt

Şi-i dogoare mare.

După soare, nori apar

Norii aduc ploaie.

Uneori vine şi vântul

Care plimbă norii,

Şi, precum un cavaler,

Dă onoare ploii.

Pic, pic, pic... s-aude rar

Apoi se-nteţeşte.

Boabe limpezi de cristal

Iarba verde creşte.

Norii grei, purtaţi de vânt,

Sus pe cer se ceartă.

Atunci tună pe pământ,

Fulgeră deodată.

Chiar şi grâul s-a-nalţat

Bucuros că-l plouă.

Doar pe spice au rămas

Picaturi de... rouă.

După ploaie, sus pe cer

Curcubeu s-arată.

Aerul să-l tragi în piept

Cu puterea toată.

Florile parcă-au crescut,

Totu-i prospeţime.

Păsările s-au pornit

Să caute râme.

Într-o curte, trei copii

Spun o ghicitoare.

Lângă soare şi lumină

Mai trebuie... ploaie.