Portret de caine

Va oferim spre lectura poezia “Portret de caine”. Versurile au fost scrise de Constanta Buzea, iar ilustrata a fost realizata de Hadai Klara.

Am nas de cauciuc si par de plastic,

Urechea dreapta mi-e cu tus patata,

Cea stanga e cu foarfeca taiata,

Sunt dolofan, sunt caine, sunt fantastic!

Stapanul meu ma scoate la plimbare,

Sunt jucaria lui cea mai iubita,

Nu-l pierd din ochi nici eu nicio clipita,

Noi amandoi avem sase picioare.

E-adevarat ca el ma duce-n brate,

Ori ma taraste lenes de-o ureche,

Sunt jucaria lui fara pereche,

Chiar daca-s descusut putin din ate.

Nici coada n-am, si nu cred sa-mi mai creasca,

Dar nu-s gelos pe-un caine derbedeu

Ce-l latra strasnic pe stapanul meu.

El fuge, eu raman sa ma-ncolteasca.

O sa ma mai caute, ma va gasi, sunt sigur,

Stapanul meu cel bun viteaz si mare,

O sa ma coasa si-o sa ma repare,

Da-n noaptea asta ma-ncolteste frigul.