Povestea lui Admetos si Alcestis in mitologia greaca

Vom face referire in cele ce urmeaza la povestea unei casatorii din Tesalia. E o poveste destul de miscatoare, presarata cu amaraciune si cinism. Mai exact, vom face referire la relatia dintre Admetos (regele al Pherei) si Alcestis (fiica lui Pelias, regele din invecinatul Iolkos).

Admetos a avut o viata gloriasa. De exemplu, a participat la expeditia argonautilor si la vanatoarea mistretului caledonian, ambele situatii fiind considerate drept teste de bravura. De asemenea, s-a remarcat prin capacitatea sa de a trata corect, reflectat in faptul ca Apollo insusi a fost trimis sa lucreze cu el ca si pastor, cand zeul a fost odata obligat sa ispaseasca o pedeapsa de un an in slujba unui muritor. Dupa cum se stie din istorie, divinitatile nu uita nicio favoare. Nici Apollo nu a trecut cu vederea acest lucru, astfel ca l-a recompensat pe masura. Drept rasplata pentru ca a fost tratat bine, Apollo a crescut fertilitatea turmelor lui Admetos si l-a ajutat sa o castige pe Alcestis ca si mireasa.

Si totusi, facem referire la o tema des intalnita in mitologia greaca. Soarta buna a omului este fragila, altfel oamenii ar fi asemeni zeilor.

Nu se stie din ce motiv, la nunta lor, Admetos a uitat sa aduca o jertfa lui Artemis. A intervenit Apollo, din fericire, care l-a sfatuit pe Admetos cum sa o imblanzeasca, caci ea, de suparare, a umplut camera cuplului cu serpi. Dar, nici recunostinta lui Apollo nu s-a oprit: le-a depasit in intelepciune pe Ursitoare, imbatandu-le si le-a determinat sa ii prelungeasca durata de viata la Admetos, insa cu o conditie – aceea ca el sa gaseasca pe cineva dornic sa moara in locul lui.

In acest punct, povestea (asa cum apare prezentata in Alcestis-Alcestra a lui Euripide) capata un ton mai sumbru. Cine sa fie de acord cu un astfel de gest? Cine sa accepte sa isi dea viata pentru Admetos? Nici apropiatii cei mai dragi lui, nici macar parintii sai … Pare si normal, fiecare tine la viata sa. Viata, asa cum e ea, cu bune si rele, e totusi dulce (in comparatie cu alternativa sa) si dorinta de a te agata de aceasta dulceata este o constrangere puternica in fata altruismului. Numai Alcestis, in iubirea sa enorma, a dorit sa faca sacrificiul suprem, sa-si sacrifice propria viata, iar Admetos a acceptat oferta.

Povestea are variante diferite cu privire la faptul ca Admetos a avut sau nu posibilitatea de a accepta sau nu hatarul Ursitoarelor. Totusi, exista o variabilitate comparabila cu privire la modul in care trebuie evaluat comportamentul sau moral cand a acceptat ca sotia sa sa moara in locul lui.

E o poveste de dragoste trista. Admetos a acceptat moartea sotiei sale in schimbul prelungirii vietii lui. Trist, dar adevarat … In orice caz, el si-a dat seama de imensa sa pierdere doar in momentul in care sotia nu mai era langa el.

Ce se mai putea face? Din fericire, exista un mit care isi croieste calea spre o rezolvare blanda. E o notiune care strabate povestea lui Admetos si Alcestis (Alcesta) – reciprocitate. Ar fi facut orice sa o readuca …

Pentru a uita de griji si gandurile negre care il macinau, Admetos si-a canalizat intreaga forta in munca. In schimbul muncilor sale, Heracle a profitat, in mod caracteristic, de ceea ce era o oferta, nestiind de starea de adanca jelire a lui Admetos pentru Alcestis. Cand Heracle a descoperit, din intamplare, adevarata situatie, el a luptat cu Thanatos (“Moarte” – o figura demonica considerata legatura catre Hades) si a adus-o pe Alcestis la viata. Hercule a hotarat sa coboare in Infern, sa o aduca pe Alcesta din imparatia lui Hades, reusind sa o obtina de la Persefora, impresionata de gestul si dragostea muritoarei. Se pare ca dragostea Alcestei a fost, e si va fi folosita in istorie drept indicarea unui devotament si a unei abnegatii fara margini, ca dovada a iubirii.