Univers de copil

A+ R A-


Povestea teiului
de Mihai Eminescu

Blanca, ştii că din iubire
Făr' de lege te-ai născut;
Am jurat de la-nceput
Pe Hristos să-l iei de mire!

 

Îmbrăcându-te-n veşmântu-i,
Lepădând viaţa lumii,
Vei spăşi greşala mumii
Şi de-o crimă tu mă mântui.

 

Traiul lumii, dragă tată,
Cine vor, aceia lese-l,
Dară sufletul mi-e vesel,
Tinereţea luminată.

 

Danţul, muzica, pădurea,
Pe acestea le-ndrăgii,
Nu chiliile pustii
Unde plângi, gândind aiurea!

 

Ştiu mai bine ce-ţi prieşte,
Cum am spus, aşa rămâne;
Pentru drumul cel de mâine
De cu azi te pregăteşte!

 

Mâna Ea la ochi şi-o ţine,
Toate minţile-şi adună,
Să ia lumea-n cap, nebună,
Parc-atâta-i mai rămâne.

 

Calu-i alb, un bun tovarăş,
Înşeuat aşteapt-afară,
Ea picioru-l pune-n scară
Şi la codru pleacă iarăşi.

 

Sara vine din arinişti,
Cu miroase o îmbată,
Cerul stelele-şi arată,
Solii dulci ai lungii linişti.

 

Dar prin codri ea pătrunde
Lângă teiul vechi şi sfânt,
Ce cu flori pân-în pământ
Un izvor vrăjit ascunde.

 

Îngânat de glas de ape
Cânt-un corn cu-nduioşare
Tot mai tare şi mai tare,
Mai aproape, mai aproape;

 

Iar izvorul, prins de vrajă,
Răsărea, sunând din valuri
Sus în codri de pe dealuri
Luna blândă ţine strajă.

 

Ca din farmec Ea tresare,
Şi privind uimită-n lături,
Vede-un tânăr chiar alături,
Pe-un cal negru e călare ...

 

Oare ochii ei o mint,
Sau aievea-i, adevăru-i?
Flori de tei el are-n păru-i
Şi la şold un corn de-argint.

 

Ea privi atunci în jos,
Trece mâna pe la tâmple,
Iară inima-i se umple
De un farmec dureros.

 

El se da tot mai aproape
Şi cerşea copilăreşte;
Al ei suflet se răpeşte
De închide-a ei pleoape.

 

Cu o mână îl respinge,
Dar se simte prinsă-n braţe,
De-o durere, de-o dulceaţă
Pieptul, inima-i se strânge.

 

Ar striga ... şi nu se-ndură,
Capu-i cade pe-a lui umăr,
Sărutări fără de număr
El îi soarbe de pe gură.

 

O desmiardă ş-o întreabă,
Iar ea faţa şi-o ascunde,
Şi aşa de-ncet răspunde
Cu o voce dulce, slabă.

 

Tot alături călăresc,
Nu au grija nimănuia,
Şi de dragi unul altuia
Ei din ochi se prăpădesc.

 

Se tot duc, se duc mereu,
Trec în umbră, pier în vale,
Iară cornul plin de jale
Sună dulce, sună greu.

 

-i sunet se împarte
Peste văi împrăştiet,
Mai încet, tot mai încet,
Mai departe ... mai departe ...

 

Sus în brazii de pe dealuri
Luna-n urmă ţine strajă,
Iar izvorul, prins de vrajă,
Răsărea sunând din valuri.

 


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Minciuna

Minciuna

Minciuna Va oferim spre lectura poezia "Minciuna" scrisa de Maria Petra. O minciuna nu-i o pruna Ce pe limba-ti sade, buna, Dulce si alunecoasa Si,...

Motorul cu reactie

Motorul cu reactie

  Motorul cu reactie   Zborul rachetelor cosmise a devenit in zilele noastre un eveniment obisnuit. Atat stirile de presa zilnica, precum si povestirile de anticipatie amintesc mereu de racheta cosmica, acest mijloc...

Sa invatam sa desenam un mar

Sa invatam sa desenam un mar

Să învăţăm să desenăm un măr Învaţă, alături de noi, cum să desenezi un măr, urmărind poezia de mai jos. E uşor de făcut, iar apoi poţi să îl colorezi.  

Simbolurile si semnificatiile …

Simbolurile si semnificatiile Craciunului

Simbolurile si semnificatiile Craciunului   Craciunul este o perioada puternic incarcata emotional cand sufletul oamenilor devine mai bun, cand intre oameni este mai multa pace si bunavointa. Toate traditiile si decoratiunile...

Baiatul cel inalt al clasei

Baiatul cel inalt al clasei

Baiatul cel inalt al clasei Va oferim spre lectura povestirea “Lunganul” scrisa de Horia Arama. Parea de doua ori mai lung decat era in realitate, pentru ca tacea. Asa e totdeauna...