Prelungirea tineretii

Pe vremuri, iesirea din copilarie corespundea, in mare, cu intrarea in viata adulta. Astfel, imediat ce copiii sau tinerii isi terminau studiile, acestia paraseau caminul parental, isi gaseau o slujba, se casatoreau si intemeiau o viata de familie. Situatia s-a schimbat demult in tarile occidentale si, asa cum ati remarcat, s-au schimbat si la noi. Nu mai e o situatie noua, intermediata. Dupa terminarea studiilor, tinerii nu mai sunt nici adolescenti, dar nici adulti, ci pur si simplu … tineri.

De exemplu, pentru un tanar francez este posibil sa treaca 4-5 ani intre terminarea studiilor si incadrarea intr-un serviciu stabil. De asemenea, 2-3 ani separa separa momentul parasirii familiei de origine de cel al intemeierii unei familii proprii. In acelasi timp, nu este exclus ca tanarul sa mai petreaca 2-3 ani in compania parintilor inainte de a se muta, indiferent de intentiile sale matrimoniale. Amploarea acestor transformari sociale si demografice variaza, desigur, dupa sex si locul indivizilor in ierarhia sociala. Copiii celor cu pregatire medie au tendinta de a ramane mai mult cu parintii lor, spre deosebire de cei ai caror parinti au pregatire superioara, care parasesc caminul parintesc mai devreme, insa se casatoresc mai tarziu.

Aceasta situatie a fost prezentata mai pe larg in lucrarea “L’Allongement de la Jeunesse”, aparuta la Paris, coordonata de Allessandro Cavalli si Olivier Gallang. Ea are ca arie de referinta intreaga Europa. Patternurile demografice despre care am vorbit difera de la o tara la alta, insa ele pot fi grupate in doua modele: cel mediteranean si cel nordic. Modelul mediteranean (exemplul tipic fiind Italia) are drept caracteristici prelungirea scolaritatii, o perioada lunga de precaritate profesionala, prelungirea coabitarii cu parintii si un mariaj rapid dupa parasirea domiciliului parental. Modelul nordic consta in plecarea precoce din cadrul familiei de origine, dar o intarziere mare a mariajului si a procrearii. Tineretea cunoaste o perioada lunga de singuratate, care nu este resimtita dureros din cauza numeroaselor contacte sociale sau cupluri efemere.

In ceea ce priveste situatia de la noi, este greu de incadrat intr-un model sau altul. Cel mai probabil avem de a face cu o diferentiere pe straturi sociale, si, de asemenea, cu o diferentiere in functie de mediul de rezidenta (urban/rural). Cei cu educatie superioara, domiciliati in mediul urban, probabil, spre deosebire de cei cu educatie primara-medie ce locuiesc in mediul rural, care, probabil, se incadreaza in modelul mediteranean.