Univers de copil

A+ R A-


Prietenia dintre caine si pisica - poveste de Alexandru Mitru

 

Prietenia dintre caine si pisica poveste de Alexandru MitruVa oferim spre lectura povestea cu talc “Cum s-a stricat prietenia dintre caine si pisica” scrisa de Alexandru Mitru.

 

Prietenia cea adevarata nu se spune cu vorbe, ca vorbele zboara, se arata cu fapte, ca faptele raman.

Si mai lesne te aperi de dusman, decat de acela ce zice ca ti-e prieten si umbla numai cu ganduri  necurate!

Se povesteste ca ar fi fost odata prieteni cainele si pisica.

E drept ca-i mult de-atunci ... E mult ... Din vremea cand nici cainele si nici pisica nu traiau inca pe langa om. Erau salbaticiuni. Locuiau prin padure.

Pisica se apropiase in acel timp de caine si, miorlaind subtire, il indemnase:

- Nu vrei sa fim prieteni buni? Sa vanam laolalta, sa stam intr-un barlog, sa impartim prada? Nu vrei?

Cainele a latrat scurt si s-a invoit. Au intins si-o masa ca sa lege prietesug. Le-au cantat si lautari: o pupaza si niste greieri.

- O sa vanam pe rand! a spus pisica. Intai e randul tau ... Si sa vezi sa te intorci cu prada buna. Eu o sa am in vremea asta grija de gospodarie.

Cainele a plecat sa vaneze. Pisica s-a asezat si a inceput sa toarca.

N-o batea vantul, n-o uda ploaia. Sta si-astepta sa vina cainele cu prada.

Si cainele umbla, alerga prin padure, peste coclauri si peste tot. ...

Deodata, i-a iesit in cale o capra. A inceput s-o latre si s-o goneasca spre barlog.

A auzit pisica latratul cainelui si tropotul caprei. Le-a iesit inainte, prefacandu-se obosita:

- Vai, grele mai sunt treburile gospodariei! ...

- Nici eu n-am stat degeaba, vezi bine! a zis cainele, privind cu multumire capra ce behaia speriata.

A bagat capra in barlog si a vrut sa se odihneasca.

- Ce, crezi ca merge asa? ... a inceput sa miorlaie pisica, batand pamantul cu coada. Du-te-n padure si mai vaneaza. Ne trebuie bucate pentru iarna. Nu-i vreme de pierdut ... Asa ti-e prietenia? Eu trudesc din greu cu gospodaria, tu vii doar cu o capra si te asezi la odihna ... Nu, baiete. Hai si porneste la treaba!

Asa miorlaia pisica, ca-l durea capul pe bietul caine! ... Si-a bagat coada intre picioare si a inceput sa-i ceara iertare c-a suparat-o.

Pana la urma, pisica s-a induplecat sa-l ierte. Iar cainele a plecat din nou la vanatoare.

Dar inainte de a pleca, a spus:

- Nu te supara. De vrei, mulge capra ... Mi-e pofta de niste lapte!

- Numai la mancare ti-e gandul - l-a certat - la treaba nicidecum ... Hai, pleaca, nu mai pierde timpul de pomana!

A plecat bietul caine. Ce sa faca? A colindat padurea in lung si-n lat. A scotocit tufis dupa tufis. S-a luat dupa un iepure, l-a fugarit ... dar iepurele a pierit. A latrat catre o cotofana, cu gand s-o sperie sa cada jos, dar cotofana a deschis pliscul mare, a ras de el si a zburat.

Se innopta. Printre copaci abia se mai zarea o palpaire de lumina.

Ii era rusine cainelui sa vina acasa fara nicio prada. Ii era de gura pisicii ...

Dar n-avea ce sa faca. A luat-o spre barlog ... Nu era greu sa afle prin intuneric unde-i barlogul. Acolo, la intrare, sta pisica. Ochii ei verzi, rai, strapungatori, luceau ca doua luminite. Era satula. De cum plecase din nou cainele la vanatoare, se repezise la capra. O mulsese, mancase laptele, se

saturase.

Se asezase apoi la gura barlogului, privind la stele, lingandu-se alene pe mustati, torcand ...

„Frumoasa-i viata cand stii sa ti-o traiesti! isi zicea ea multumita. Si mai ales cand ai un prost de caine langa tine".

Pe cand sedea asa, iata, il vede si pe caine. Se strecura incet printre copaci, cu coada intre picioare si cu spinarea incovrigata de rusine.

- Pe unde ai fost, nemernicule? a inceput sa-l certe pisica. Ai fost la crasma ori la vreo petrecere? Te vad venind pe trei carari. Vanatul l-ai lasat in plata lui! Asa ti-e felul! De asta imi esti? ... Sarmana, sarmanica de mine, si eu care te astept flamanda si trudita aici acasa! ...

A inceput si bietul caine sa lacrimeze de mila ei. S-a dezvinovatit cum a putut. A cerut iertaciune ca nu este mai vrednic.

- Sa bem lapte! a spus el.

- Lapte? s-a mirat pisica. De unde lapte?

- Pai, n-am vanat eu azi in zori o capra? a intrebat cainele.

- Ba da!

- Si n-am adus-o la barlog?

- Adevarat!

- Si n-a ramas sa mulgi tu capra, sa bem lapte?

- De care lapte tot vorbesti? s-a facut pisica ca nu-si aduce aminte.

- Pai, n-am vanat dimineata o capra? a inceput iar sa spuna cainele, cam suparat.

- Asa e.

- Si n-am adus-o la barlog?

-Ba da.

- Si n-a ramas s-o mulgi?

- Adevarat! a miorlait pisica, socotind iute ce sa mai raspunda.

- Pai, unde e laptele pe care l-ai muls?

- Laptele? ... Care lapte? ... A! ... Laptele caprei?

- Da, da.

- Cu laptele de capra s-a intamplat asa! Au venit niste soareci flamanzi ...

Spunand cuvintele acestea, pisica si-a sters o lacrima cu coada.

- Si mai departe?

- Au venit soarecii si m-au rugat sa le dau sa manance ceva ... Tu stii ca sunt miloasa. Le-am dat lor laptele. Credeam c-ai sa aduci si tu vreo prada in seara asta din padure ... Dar tu ... tu esti nevrednic.

- Sa mancam capra! a indraznit sa ingaime cainele.

- Capra e pentru iarna, a sarit pisica la caine cu ghearele. Sa nu te atingi de ea. O fac pastrama pentru timpuri grele. Si cum s-o lumina de ziua, sa pleci iar la vanat. Sa nu te intorci acasa fara prada. Altminteri, s-a sfarsit cu tine.

A plecat cainele in zori iarasi la vanatoare. A alergat incoace, a alergat incolo ...

Acasa, pisica a sarit la gatul caprei. A doborat-o si a inceput s-o manance.

Manca si se-odihnea.

Nu avea nicio grija.

„Frumoasa-i viata cand stii sa ti-o traiesti! ... se gandea ea. Si mai ales cand ai pe langa tine un prost de caine.

Iar cainele, in vremea asta, gonea pe ploaie, gonea pe vant, cauta vreo prada s-o aduca acasa, sa scape de gura pisicii.

Da' fie ca se apropia iarna si se trageau salbaticiunile-n bargoluri si-n vizuini, fie ca se zvonise prin padure ca umbla cainele la vanatoare, nu se mai gasea nimic, nicio prada.

A umblat multa vreme, multa vreme, zadarnic. Abia-si mai tragea sufletul de istovit, si burta-i sta lipita de spinare.

Nemaiavand alta ce face, s-a dus acasa, cu gand sa mai ceara o data iertare pisicii. S-o roage sa-i dea numai o inghititura de pastrama. Si, cum o prinde oleaca de putere, sa poata pleca iar la vanatoare.

- Nemernicule - a tipat pisica - unde-i vanatul? Ce mi-ai adus?

I-a spus cainele c-are ghinion. Ca n-a gasit nimic prin padure. Sa-i dea numai o inghititura de pastrama.

- Care pastrama? a facut pisica pe uimita.

- Pastrama de capra! a raspuns cainele.

- De care capra tot vorbesti?

- Capra pe care am vanat-o si am adus-o la barlog. Laptele ei l-ai dat soarecilor! N-ai zis ca ai s-o faci pastrama pentru iarna?

- Am zis.

- Atunci unde-i pastrama?

- De ce pastrama tot vorbesti? a incercat din nou pisica sa faca pe mirata.

Dar cainele a inteles-o de data asta pe sireata. Si-a ranjit coltii.

- A! ... Pastrama? s-a facut pisica dintr-o data ca isi aduce aminte. Sa vezi, au venit soarecii la mine, m-au legat fedeles si au mancat pastrama. Atunci candesti prea bun, isi bat toti joc de tine! ...

A alergat degraba cainele la soareci:

- Ati cerut lapte de la pisica? Ati mancat voi pastrama?

- Noi? au zis soarecii in cor. Te minte pisica. Nu stim gustul de lapte si nici pe cel de pastrama! ...

S-a intors cainele acasa. A inhatat-o pe pisica de ceafa si-a tabacit-o. (De vrei sa te muste cainele, intarata-l! ...) A inceput pisica sa-l zgarie pe caine si sa-l stucheasca intre ochi.

S-au batut bine. S-au tavalit unul pe altul prin toata padurea. Si tot asa, batandu-se, s-au fugarit pana intr-un sat.

Aici, i-au vazut oamenii, i-au despartit. Pe caine l-au legat in lant si pe pisica au varat-o in bucatarie. Sa n-o mai muste cainele. Si nici sa nu-l mai stucheasca pe dulau, sa nu-i mai sara-n ochi.

Dar ei nu si-au uitat necazul pana astazi. Cand se intalnesc, cainele latra si cere pastrama, ii cere laptele, o inhata si o musca. Pisica il stucheste intre ochi, il zgarie, miorlaie si-l face lenes si nevrednic.

Si tot de-atunci, de cand au dat-o soarecii de gol, pisica ii starpeste unde-i afla ... ii cauta, ii mananca si le spune:

- De nu m-ati fi dat voi de gol, si-acum mi-aducea cainele mancare, ma odihneam, nu aveam nicio grija. Asa am sa va inghit pe voi ... Ca sa va saturati ...

Iar puii lor, copii si nepoti, au ramas sa se dusmaneasca pe vecie.

Sau, cum s-ar spune cu alta vorba: parintii au mancat agurida, copiilor li s-au strepezit dintii.


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Cantec pentru zapada

Cantec pentru zapada

Cantec pentru zapada   Va oferim spre lectura poezia “Cantec pentru zapada”. Versurile sunt semnate Ioana Dana Nicolae.   Hai, Asterne-te pe jos, Covor frumos, Iarna, Arunca-ti semintele Ca a plecat Pasarea de foc, Sa creasca si iarba ta Sa...

Inelul de logodna simbolul uni…

Inelul de logodna simbolul unirii

Inelul de logodna - simbolul unirii Inelele de logodna au devenit din ce in ce mai impodobite si in interiorul lor se gravau diferite devize sentimentale. Cele mai extraordinare inele de...

Retete cu pepene galben

Retete cu pepene galben

Retete cu pepene galben   Pepenele galben poate fi introdus in alimentatia copilului de la 6-8 luni. Va prezentam cateva retete cu pepene galben pentru bebelusi. Pofta buna!

Povestea anotimpurilor

Povestea anotimpurilor

Povestea anotimpurilor Era odată un împărat bătrân care avea patru fete. Pentru că era foarte bătrân, împăratul se hotărî să îşi lase împărăţia uneia dintre fiicele sale, dar nu ştia pe...

Parghia lui Arhimede

Parghia lui Arhimede

Pârghia lui Arhimede Hieron, regele din Siracuza, citea într-o zi foarte entuziasmat următoarele rânduri de la ruda şi prietenul său Arhimede: „... dă-mi un punct de sprijin şi nimic nu mă...