Prin Delta Dunarii

In timp ce barca aluneca alene pe luciul intins al marii care sub razele soarelui iti pare o imensa oglinda, ochii nu se mai satura privind aceasta mareata priveliste care se impune prin jocurile ei de lumini si umbre, prin variatia de peisagii si prin lumea pasarilor ce o populeaza.

Intinsul calm si colorat, nuferii ce-si intind petalele ca un imn de slaba spre inaltimile albastre ... trezesc in tine nostalgia departarilor pierdute in basmele copilariei.

Salciile si plopii par niste preoti druizi, ce ridica spre slavi ruga tacerii, izvorta din enigma apelor. In umbra or pe tripiede imaginare se leagana lumina vie a flacarii sacre; e floarea baltii cu petalele ei de foc, ce nu pot fi redate nici de cea mai maiastra penela in plin farmecul lor.

… Acolo unde adancurile se reduc, balta abunda de stuh ce se mladie in leganarea vantului, cu fosnet muzical, lin si monoton.

Aici e imparatia celor mai ciudate aripate, unele cu aer preocupat de filozof alchimist, altele cu eleganta de linii si culori sau cu aspect de sperietoare, desprins din vreun basm cu Edgar Poe.

Imparatia lor cunoaste tacerea cea mai adanca, dar si vacarmul celui mai original balciu.

In goana dupa hrana sau cand vreun luntras nepoftit tulbura preocuparea or, fac din balta un iad de tipete nedefinite prin nicio scara muzicala; un autentic “jazz american”.

In apa, printre tupinele acestei bogate fore acvatice, zburda o lume de pestisori, care se avanta la suprafata prinzand din zbor mici insecte aripate. Solzisorii lor scanteiaza in lumina soarelui ca o sumedenie de nestemate pierdute in apa de cine stie ce Cosanzene si care nu-si gasesc linistea in adanc.

Ici, colo, pe inserat apar lotci cu pescari, intinzand navoadele lor in cantec monoton … Pescuitul tine pana la apusul soareui, cand rein la mal, istoviti de munca la adapostul salcilor, la foc, pregatind renumitul bors pescaresc, - iar apoi sub polag isi fac culcusul de odihna in bazaitul adormitor a miilor de tantari.

Pe mal, turme de oi pasc alene in cantecul cavalului manuit cu maiestrie de cioban, iar in namol stau tolaniti bivoli, leneviti de caldura si mugind din cand in cand ca niste hipopotami satisfacuti.

Dar, incet … incet, soarele bate in declin. Apele se coloreaza in galben si purpuriu, fosnetul stuhariei inceteaza, iar “jazzul autentic american” al pasarilor isi stinge ultimele acorduri, retragandu-se la cuiburile lor.

Noaptea se asterne peste ape … de undeva din larg se aude un cantec lin … adormitor, si plescait de vasle ritmate de concertul broastelor – simfonia nocturna si minunata a baltii.

Stefan Banu - Delta Dunarii, Balta