Profesiile viitorului

Deschid intai un ochi, apoi pe celalat, Stiu-tot-ce-fac ma vede si incepe sa functioneze.

“Buna dimineata”, imi zice, cu o voce putin cam haraita. “Programul zilei de astazi este afisat pe display-ul terminalului. Astept comanda …”

Baia este pregatita. Casa este programata si a inceput sa-i trezeasca pe copii. Micul dejun va fi pe masa in 15 minute. Peste 30 de secunde incepe muzica, pentru exercitiile de inviorare.

Buf! Buf! Aud. “Pat afurisit ce esti!” o aud pe Daniela bodoganind spre instalatia de dormit care tocmai a azvarlit-o pe podea. Alexandru apare si el, un mars vesel de dimineata ne invaluie din toate partile. Executam exercitiile pe care ni le arata gimnasta de pe display-ul calculatorului casnic. “Gata, va dorim tuturor o zi buna” o auzim, in sfarsit, in timp ce paturile se ridica si dispar in pereti si birourile se inalta din podele sau coboara din plafon; uminile se regleaza pentru exact cat avem nevoie, la fel – suvoaiele de muzica din difuzoare si cele parfumate de aer proaspat si miros de paine prajita timise de instalatia de aer conditionat.

Pe masa ne asteapta paharele cu suc de fructe, feliile de paine cu unt, canile cu lapte.

In sfarsit, suntem gata de placare cu Stiu-tot in urma noastra. “La revedere, va dorim o zi placuta” ne ureaza usa la plecare, conectata si ea, tot la calculatorul casei, bineinteles.

In lift imi dau seama ca din echipa noastra cineva lipseste.

“Unde-i Petrache?”, ma agit, intorcandu-ma catre robot.

- Stai linistit, tata, nu te speria, daca te uitai cu atentie la terminal vedeau ca mama l-a scos pe catel de dimineata si l-a lasat in curtea blocului, cu Mihai, vecinul nostru.

“Bineinteles, trebuia sa-mi inchipui, doar asta se intampla ori de cate ori mama pleaca mai devreme”, imi spui. De altfel, catelul cu pricina ne asteapta nerabdator chiar langa usa liftului, ne latra voios in chip de “buna dimineata”, a incercat sa ne linga pe maini, a si reusit si s-a aliniat apoi in grup.

Bineintele, am ajuns la timp, colegii Danielei si ai lui Alexandru i-au intampinat pe copii cu urale, s-au fugarit o vreme cu Petrache si au incercat sa-l defecteze pe Stiu-tot-ce-fac, apasandu-l pe toate butoanele. (Si au reusit, mi-am dat seama dupa intalnire, cand a trebuit sa-i refac robotului cateva contacte avariate.)

Eu mi-am strans mainile cu profesorii si parintii si am intrat cu mic, cu mare, in sala de sedinte.

… Unde am petrecut, pana la urma, mai bine de doua ore, pentru a dezbate materialele pe care le-am inregistrat si preluat in diverse uzine, laboratoare, institute, scoli din orasul nostru, pregatindu-le pentru un moment foarte important din viata copiilor cartierului nostru: momentul cand o generatie, generatia Danielei, se pregateste sa-si faca optiunile de viitor. Adica sa se hotarasca sa raspunde la intrebarea: ce voi face eu cand voi fi mare?

- Meseriile cele mai cautte acum, in anii de inceput ai secolului al XXI-lea, am inceput eu, par a fi cee din domeniile urmatoare: industria materialelor, telecomunicatiilor, transporturile, bioangroindustriile, microelectronica, energetica si industria cosmosului. Bineinteles, profesiile de medic,pedagog, ziarist, scriitor, creator de muzica, artist plastic, bucatar-dietician, fizician, constructor, astronom. Le vom discuta pe rand, veti vedea imagini filmate, veti audia inregistrari ale unor interviuri cu specialistii, apoi vom sta de vorba, in colectiv, la diverse locuri de munca. Dupa care va veti hotari, fiecare, asupra profesiei sau profesiilor ce va intereseaza. Programul de instruire va fi adaptat nevoilor fiecarui elev. Sa incepem cu … Cu ce ne-am hotarat sa incepem, Alexandre?

- Noi, in cadrul cercului “Prietenii adevarului stiintific”, ne-am propus sa incepem cu filmul documetar pe care l-am intitulat “Alchimistii materialelor compozite”.

Alexandru Mironov