Profilaxia aterosclerozei incepe din copilarie

Ateroscleroza este o afectiune a vaselor sanguine si, in primul rand, a arterelor. Leziunea principala in ateroscleroza o constituie infiltratia cu lipide (grasimi) a peretului arterial, care provoaca ingustarea diametrului arterei, ingreunand astfel circulatia sanguina.

Mecanismele de producere a aterosclerozei sunt determinate de anumiti factori ca: hipertensiunea arteriala, catecolaminele, angiotensina, nicotina, microtrombozele, fumatul, hiperlipidemiile, factorii alimentari, factorii de mediu, diabetul etc. Un aspect deosebit de important pentru prevenirea acestei boli il constituie evitarea asa-numitilor factori de risc, intelegand prin aceasta acei factori care sunt asociati cu boala si care, probabil, au o influenta in producerea si agravarea ei.

Combaterea aterosclerozei presupune nu numai prevenirea bolii prin masuri adecvate, care au ca scop evitarea factorilor de risc, constituind ceea ce se numeste profilaxia primara, dar, in cazul cand boala s-a instalat, ea urmareste regresiunea, stabilizarea si impiedicarea complicatiilor, prin adoptarea unui tratament corespunzator cu gradul de evolutie, ceea ce reprezinta asa-zisa profilaxie secundara.

Fara indoiala, cea mai eficienta este profilaxia primara. Se pune insa intrebarea: in ce etapa a vietii trebuie inceputa? In aceasta privinta, cercetarile bazate pe date stiintifice, demonstreaza ca modificarile incipiente ale peretilor arteriali, constand din ingrosari ale acestora, pot aparea foarte timpuriu, inca din frageda copilarie sau chiar in viata intrauterina, accentuandu-se in decursul copilariei si adolescentei.

Prin prisma acestor date apare un aspect demn de retinut pe plan profilactic, si anume ca boala are o lunga si foarte lunga perioada de latenta (inaparenta), fara sa se manifeste prin semne si simptome, fiind deci neidentificabila.

In decursul vietii adulte, cand apar simptomele, mai mult sau mai putin caracteristice, boala este destul de inaintata, de multe ori primele semne reprezentand de fapt complicatiile bolii (infarctul miocardic acut, accidentele vasculare cerebrale etc.).

Oricum, este de dorit sa nu asteptam sa apara simptomele bolii pentru a incepe tratamentul, ci sa luam masuri de prevenire inca din copilarie, familiei revenind aceasta responsabilitate, bineinteles sub indrumarea competenta a medicului. Este vorba, de fapt, de educarea copiilor pentru un mod de viata igienic, in cadrul caruia un loc de seama il ocupa alimentatia.

De aceea, trebuie adoptata o alimentatie rationala corespunzatoare fiecarei perioade de dezvoltare, respectandu-se cateva principii.

In primul rand, se impune evitarea aportului excesiv de calorii, curba ponderala fiind un bun indicator. In aceasta privinta, trebuie sa dispara ideea eronata ca un copil gras este “sanatos si voinic”. Obezitatea, surplusul corporal, este un factor de risc si, in majoritatea cazurilor, este determinat de obiceiul de a manca prea mult, obicei care se capata in mediul familial, de multe ori in copilarie. Copilul supraalimentat va ajunge in mod sigur la obezitate, greu de tratat, deoarece aceasta se datoreste inmultirii celulelor adipoase, ele ramanand definitiv crescute pentru toata viata.

Un alt principiu se refera la grasimi. Din punct de vedere calitativ, grasimile animale (unt, smantana, ulei) au un rol aterogen crescut fata de cele vegetale (ulei, margarina) si ele trebuie sa constituie numai 30-35% din ratia calorica, iar cele de origine animala sa nu depaseasca 1/3 din totalul grasimilor.

Cel de-al treilea principiu consta in combatarea obiceiului de a consuma sare in exces, mai ales daca parintii sunt hipertensivi.

Pe de alta parte, se impune reducerea consumului sporit de zaharuri rafinate, care, dupa cum se stie, cresc cantitatea de colesterol. Aceasta este cu atat mai necesar, in cazul copiilor care descind din familii de diabetici.

In afara de factorul alimentar, un alt factor de risc il consituie lipsa activitatii fizice, cunoscut fiind ca exercitiul fizic creste capacitatea circulatiei colaterale coronariene. De aceea, copiii trebuie obisnuiti de mici sa indrageasca sportul, sa faca cat mai multa miscare, pentru a ramane cu acest bun obicei si in viata adulta, contribuind la combaterea sedentarismului.

Dr. Pompiliu Popescu