Revolutia din 1848 in Transilvania

In Transilvania viata poporului era coplesita de greutati tot mai mari, pricinuite de asuprirea nobililor si de stapanirea austriaca. Taranii continuau sa fie crunt exploatati si asupriti. Ei trebuiau sa lucreze multe zile de robota pentru nobili. La aceasta se mai adauga si faptul ca, desi romanii alcatuiau majoritatea populatiei, ei nu aveau drepturi egale cu ceilalti locuitori din Transilvania. Toate acestea faceau ca Transilvania sa fie cuprinsa de mari framantari.

In 1848 au izbucnit revolutii in intreg Imperiul Austriac. In Ungaria, care se gasea si ea sub stapanirea austriecilor, revolutionarii au castigat insemnate victorii impotriva Austriei.

Poporul roman din Transilvania s-a ridicat si el la lupta. La 3 mai 1848 in localitatea Blaj s-au adunat vreo patruzeci de mii de tarani. Ei cereau desfiintarea indatoririlor fata de nobili, improprietarirea taranilor, egalitatea in drepturi a romanilor cu ceilalti locuitori din Transilvania, scoli in limba romana. S-a cerut si unirea Transilvaniei cu Tara Romaneasca si Moldova.

Printre conducatorii mai de seama ai revolutiei din Transilvania erau Avram Iancu, Gheorghe Baritiu, Eftimie Murgu si altii.

Dar burghezia maghiara si cea romana, care se aflau la conducerea revolutiilor, nu s-au inteles. De aceea, lupta poporului maghiar si a celui roman nu s-a putut uni impotriva dusmanului comun: Imperiul Austriac. Profitand de dezbinarea fortelor revolutionare, Imperiul Austriac, prin faradelegi mincinoase, a atatat pe romani impotriva ungurilor si pe unguri impotriva romanilor.

Nicolae Balcescu si poetul maghiar Alexandru Petofi au incercat sa convinga pe conducatorii celor doua revolutii sa-si uneasca fortele impotriva asupritorilor austrieci. Dar, in vara anului 1849, imparatul Austriei, cu ajutorul tarului Rusiei, a infrant pe rand revolutia din Ungaria si pe cea din Transilvania.

Imperiul Austriac a continuat astfel sa supreasca atat pe romani, cat si pe maghiari.

Revolutiilor din anul 1848 au cuprins toate cele trei tari romane. Poporul a luptat atunci ca sa nimiceasca asuprirea boierilor si sa scuture jugul strain. A luptat pentru pamant si libertate, pentru unirea celor trei tari romane.

Desi revolutiile au fost infrante, totusi, in urma lor s-au savarsit multe schimbari in viata poporului. Dupa revolutiile din 1848, alaturi de mosieri, a ajuns la conducerea tarilor romane si burghezia, care a dezvoltat industria, comertul si bancile. In agricultura au inceput sa fie folositi salariati. Burghezia se intarea tot mai mult. Astfel, s-a ajuns ca oranduirea feudala sa fie inlocuita printr-o oranduire noua, numita oranduirea capitalista.

Revolutiile din 1848 au aratat ca poporul poate birui pe asupritori. Libertatile prin care el a luptat atunci au fost cucerite, insa mult mai tarziu, de clasa muncitoare, sub conducerea Partidului Muncitoresc Roman.