Univers de copil

A+ R A-


Rolul ereditatii si al vointei asupra longevitatii

Rolul ereditatii si al vointei asupra longevitatiiPrintre factorii interni ai longevitatii, ereditatea joaca un rol primordial. Ereditatea permite transmiterea insusirilor de longevitate peste multe generatii la rand. Centenarii si longevivii transmit generatiilor viitoare predispozitia pentru longevitate, asa cum transmit o serie de alte caracteristici fizice si psihice. Factorii longevitatii sunt multipli si cumulativi, marindu-si efectul cand se insumenaza. De asemenea, in manifestarea caracterului de longevitate se inregistreaza frecvente cazuri de transgresiuni evidente, in baza carora parinti cu predispozitii apropiate pentru longevitate pot transmite descendentei grade superioare de predispozitie pentru aceasta insusire, care le depasesc pe cele ale ambilor parinti. Sa amintim, de exemplu, pe ciobanul Eivazov, care si-a depasit in varsta atat parintii, cat si bunicii si asemenea cazuri sunt destul de frecvente.

 

Nu numai factorii pozitivi, ci si cei negativi ai longevitatii sunt in buna parte ereditari. Este pe deplin stabilit azi, de pilda, ca predispozitia pentru cancerul mamar este de natura ereditara, iar o seama de medici admit asemenea predispozitii si pentru alte forme de cancer. Sunt, de asemenea, transmisibile predispozitiile pentru obezitate, pentru bolile aparatului circulator etc.

Din pacate, ereditatea scapa deocamdata putintei omului de a-i pune frau, de a o stapani atunci cand ea se manifesta sub o forma negativa pentru sanatate si viata. Oamenii se nasc si traiesc cu zestrea ereditara transmisa lor de ascendenti – parinti, bunici, strabunici etc. -, aceasta zestre neputand fi cu usurinta modificata. Din fericire insa, problema ereditatii prezinta si un alt aspect, care poate deveni favorabil longevitatii. Nu se mostenensc insusirile ca atare, ci numai predispozitile pentru ele. Depinde de factorii mediului ca aceste predispozitii sa ajunga sau nu sa se manifeste in mod real in viata individului. Dar, acesti factori sunt influentabili, putand fi dirijati intr-o anumita masura de om pentru realizarea scopului urmarit. Iata de ce omul nu trebuie sa se lase coplesit de fatalitate, depunand armele si resemnandu-se, deoarece multe alte defecte, infirmitati chiar pot fi, daca nu vindecate definitiv, cel putin ameliorate in asa masura, incat viata sa devina agreabila si datatoare de reale satisfactii si pentru suferinzi.

Se pot cita nenumarate cazuri de felul cum omul poate sa-si amelioreze sanatatea prin puterea vointei. Asa, de exemplu, filozoful antic Seneca era de o constitutie fizica slaba, avand si un temperament nervos. Analizandu-si mai profund viata, el si-a dat seama ca deficientele sale organice proveneau din dezordinea gandurilor. Hotarat sa se schimbe printr-un efort sustinut de vointa, el a reusit sa-si dobandeasca o sanatate robusta, devenind unul dintre cei mai de seama oameni ai timpului sau. Filozoful german I. Kant avea, de asemenea, in tinerete o sanatate subreda, avand si o constitutie fizica defectuoasa (torace ingust si plat), dar printr-un efort de vointa, urmand un sever program de reguli igienice, el a reusit sa-si restabileasca sanataea, bucurandu-se de o exceptionala putere de munca si atingand varsta de 81 de ani. Chimistul Berzelius, dupa ce-si petrecuse 15 ani din viata in laborator, ajunsese la oboseala si surmenaj. Pentru a-si restabili sanatatea, el a parasit temporat laboratorul facand o calatorie de studii de mai multi ani. La varsta de 35 de ani, medicii nu-i prevedeau lui Cornaro decat inca vreo doi ani de viata. In fata acestei amenintari, el a adpotat un mod de viata rational si sobru, ajungand ca la varsta de 95 de ani sa scrie o foarte distractiva piesa de teatru. El obisnuia sa spuna: “Viata sobra, ordonata, rationala este mijlocul sigur de a o prelungi, dar nu peste limita marcata de constitutia omului”. Iar Pasteur, desi paralizat la o jumatate de corp, in urma unei hemoragii cerebrale survenite la varsta de 40 de ani si-a continuat activitatea stiintifica inca multi ani dupa aceea. Viata lui Darwin, fondatorul evolutionismului in biologie, este un model de vointa si stapanire de sine, de sobrietate si cumpatare. In timpul celebrei sale calatorii pe vasul “Beagle”, Darwin a contactat o boala grava care l-a chinuit pana la sfarsitul vietii. Cu toate acestea, impunandu-si in regim de viata ordonat si cumpatat, el a reusit sa creeze o opera stiintifica vasta, sa scrie numeroase carti si sa elaboreze o teorie fundamentala in biologie, apreciata de insusi Engels ca una dintre cele mai mai descoperiri ale secolului al XIX-lea. A trait 73 de ani.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Cum a descoperit omul masina t…

Cum a descoperit omul masina timpului

Cum a descoperit omul masina timpului Ceasurile (de mana, de buzunar, desteptatoare, de perete, cele instalate in piete si la intersectii de strazi importante sau orologiile complicate montate in turnuri celebre,...

Despre bolile bebelusilor

Despre bolile bebelusilor

Despre bolile bebelusilor Bebelusul nu poate spune ce-l doare, mamele trebuie sa cunaosca dupa fata si dupa glas cand bebelusul nu se simte bine si asta s-o faca cat...

Spre Obarsia Lotrului

Spre Obarsia Lotrului

Spre Obarsia Lotrului De la Cozia in sus, privelistea pe care ti-o ofera incantatoarea vale a Oltului devine neasteptat de atragatoare. Spintecatura muntilor e din ce in ce mai...

Cand nu ai incredere in tine

Cand nu ai incredere in tine

Cand nu ai incredere in tine Va oferim spre lectura povestea “Cand nu ai incredere in tine” scrisa de Victor Sivetidis.

Rata laudaroasa

Rata laudaroasa

Rata laudaroasa Va oferim spre lectura poezia “Rata laudaroasa” scrisa de N. Radulescu-Nieger. Mac! Mac! Mai e ca mine Fiinta undeva, Sa iasa-n toate bine, ...