Sâmbăta Floriilor

Sâmbăta dinaintea Floriilor, Sâmbăta Floriilor, este numită şi Sâmbăta lui Lazăr, Moşii de Florii, Lăzărelul, Sâmbăta Morţilor. Femeile obişnuiesc să facă în această zi “plăcinte lui Lazăr” şi să le dea de pomană. La sate, femeile nu torc deloc, ca nu cumva morţii care asteaptă la porţile Raiului să revină pe pământ.

Despre Lazăr circulă mai multe legende, fiecare regiune având specificul ei. În una dintre acestea, Lazăr moare după ce a poftit la nişte plăcinte pe care mama lui nu a putut să le facă, pentru că torcea. Legenda spune că Lazăr era un fecior cioban. Înainte de a pleca cu oile, acesta şi-a rugat mama să-i facă plăcinte. El s-a urcat într-un copac pentru a aduna frunze şi muguri pentru mioare dar, grăbindu-se să se întoarcă la plăcinte, a căzut şi a murit. Sora lui mai mare, care era nevasta lui Dragobete - nora Babei Dochia -  l-a găsit, l-a dus acasă şi l-a spălat în lapte dulce pentru a-l pregăti de înmormântare. Laptele în care a fost spălat Lazăr a fost aruncat sub un nuc, iar în acel loc Lazăr a reînviat transformându-se în flori şi iarbă. De atunci a rămas şi obiceiul ca în Sâmbăta Floriilor să se jelească morţii.

Etnologul I. Ghinoiu consideră că Lăzărică din mitologia românească se înrudeşte cu zeii vegetaţiei din alte culturi, care mor şi renasc anual, simbolizând ciclul vegetal.

Se mai spune că Lazăr era frate cu cucul. Intr-o zi, cucul s-a rătăcit de Lazăr şi se strigau unul pe altul de dorul plăcintelor. De aici şi obiceiul să se facă plăcinte şi să se dea de pomană, ca să nu se mai rătăcească cucul de Lazăr.

În Sâmbăta de Florii, există obiceiul Cântecelor de Paşti. În aceste cântece se povesteşte despre moartea şi învierea lui Lazăr, înviere care o anunţă pe cea a Mântuitorului Iisus Hristos.

În Sâmbăta Floriilor copiii colindă cu crenguţe de salcie sfinţite la biserică de preotul satului, apoi merg la fiecare casă, cântă şi urează de bine şi de sănătate. Copii povestesc peste vremuri despre Iisus, Cel primit cu slavă şi ramuri de măslin şi finic în Ierusalim de aceleaşi mulţimi care peste o săptămână o să-l răstignească. Plata pentru colindători erau ouăle albe, nefierte, tocmai bune pentru pregătitul Sfintelor Paşti. Toti speră şi spun cu credinţă: “Vă aşteptăm şi la anul!”

În Sâmbăta Floriilor, în unele zone se mergea cu “Vaiul”, care iniţial a fost un imn religios. Fete împodobite cu salcie mergeau şi cântau din poartă în poartă. Răsplata pentru fete erau ouă şi plăcinte.

În alte zone, în amintirea morţii lui Lăzărel, fetele umblă, cu o zi înainte de Florii, din casă în casă. Ceata de fete este condusă de cea mai frumoasă dintre ele care este denumită Lăzărica. Aceasta, îmbrăcată în haine de mireasă, joacă în fiecare casă vizitată şi cântă păţania lui Lăzărică. Fetele se prind apoi în horă, iar în mijlocul lor joacă şi cântă Lăzărica. Toate fetele poartă pe cap coroniţe de flori. Fetele primesc de la gazde ouă şi plăcinte şi toate acestea aduc aminte de colinde.

În Sâmbăta lui Lazăr ţigăncile umblă cu Lazăra, jucând şi cântând astfel:

Frunzuliţă matostat,
Lazăra, Lazăra,
Lazăr că s-a mâniat,
Lazăra, Lazăra,
Turtă, brânză, n-a mâncat,
Lazăra, Lazăra,
Cu oile a pornit,
Lazăra, Lazăra,
Oile nu le-a pierdut,
Lazăra, Lazăra,
Într-un copac s-a suit,
Lazăra, Lazăra,
Un vânt mare c-a bătut,
Lazăra, Lazăra,
Sângele l-a podidit,
Lazăra, Lazăra,
Precista l-a sprijinit,
Lazăra, Lazăra,
Sub copac că l-a culcat,
Lazăra, Lazăra,
Frunză pe el a picat.
Lazăra, Lazăra,
Frunza mi l-a-ncoperit,
Lazăra, Lazăra,
Nouă mierle l-a-ngrijit.
Lazăra, Lazăra,
N-au fost nouă mierlişoare,
Lazăra, Lazăra,
Şi-au fost nouă surioare
Lazăra, Lazăra,
Cine joacă Lazăra?
Lazăra, Lazăra,
Ioana şi cu Stoiana
Lazăra, Lazăra,
Dar cu ce-mi sunt gătite?
Lazăra, Lazăra,
Cu ce-mi sunt primenite?
Lazăra, Lazăra,
Cu mărgele de surcele,
Lazăra, Lazăra,
Cu cercei de ghiocei,
Lazăra, Lazăra,
Cu pantofi de căprioară,
Lazăra, Lazăra,
Cu fuste de lânişoară,
Lazăra, Lazăra,
Cu ilicu pistricior,
Lazăra, Lazăra,
Cu cămaşa de fuior,
Lazăra, Lazăra,
Bătută pe la picior,
Lazăra, Lazăra,
Cu papuci lucraţi de turci,
Lazăra, Lazăra,
Cum le place la haiduci,
Lazăra, Lazăra.