Univers de copil

A+ R A-


Semetia muntelui

In lantul Carpatilor se ridica odata, de mult, o culme pietroasa, goala, fara fir de iarba pe toata intinderea coastelor. Jur imprejur varfurile erau acoperite cu padure deasa de brad, care era vesnic verde si proaspata, imbasamand aerul, inveselind privelistea. Numai stanca cea ascutita nu voia sa primeasca pe ea nici iarba, nici copaci, nimic.

“Lasati-ma singura, raspundea ea oricui se apropia. Nu vreau ca peste pietrele mele sa se adune ploaie si sa faca pe urma suvoaie, ca sa par apoi batrana. Nici zapada n-are ce cauta peste stancile mele. Duca-se la celelalte creste, acopera-le pe ele, dar pe mine nu. Mie nu mi-e frica de vanturi, de inghet, de soare.”

Semetia muntelui

Asa vorbea acel varf de munte si daca se inampla ca vreo samanta, obosita de calatoria facuta pe aripile vantului sa caute odihna pe bolnavii ascutiti el se scutura indata si musafirul trebuia sa plece, altfel era prins de pietroaiele ce se rostogoleau.

Iata insa ca intr-o iarna mult mai friguroasa decat altele, o picatura de apa se strecura intr-o crapatura a stancii. Muntele a vrut sa se scuture iar, dar picatura s-a rugat sa n-o dea afara, sa n-o izgoneasca din adapostul acela macar cat tine iarna. S-a induiosat muntele si a primit.

“Dar numai pana in primavara, a zis el.

Da, pana da soarele si apoi imi iau zborul!” a zis picatura.

Dar peste noapte, frigul a fost atat de mare, incat apa a inghetat si pietrele au trebuit sa-i faca loc mai mult, pentru ca acum nu mai incapea. A doua zi, incalzindu-se putin, s-a prefacut iar in picatura de apa. Insa, ca sa nu mai inghete din nou, si-a cautat un loc mai adanc in crapatura. Si zi de zi, noapte de noapte, inghetand si cautandu-si loc cat mai la adapost, picatura de apa a facut un drum prin stanca, drum pe care l-au gasit indata si alte picaturi ce s-au grabit sa vina. Apoi o samanta a unei flori s-a oprit langa picaturi si a dat din ea o radacina care a inceput a se lipi de stanca. Un fir de iarba a rasarit si el mai alaturi. In primavara, cand muntele s-a trezit pe de-a-ntregul, nu a mai recunoscu locul: o pata mare verde, cu iarba si flori rasarise dintr-o data tocmai peste cea mai ascutita dintre stanci, adica acolo unde daduse voie picaturii sa se aseze. De graba s-a mai scuturat acum muntele. Radacinile erau bine prinse printre pietre si nu se mai desprindeau. N-a avut muntele ce sa mai faca si a lasat asa. Numai ca, in a doua primavara rasari pe locul cu pricina un bradut. Nimeni nu-l adusese. Venise singur, nu se site de unde. Iar peste cativa ani toata coasta aceea era inverzita si bradutii cresteau tot mai mult deasupra covorului de muschi gros.

“Daca nu lasam acea picatura buclucasa, isi zicea cu necaz muntele, daca nu o primeam atunci cand m-a rugat, azi as fi tot atat de golas cum eram altadata. Acum e prea tarziu, nu mai am ce face. Trebuie sa rabd.”

Insa privind mai bine la ceea ce cresteau pe coastele lui, muntele se inviora, ii trecu necazul, si simti ca de abia de acum incolo a devenit si el folositor. Si intelese bucuria celorlalti multi din jurul lui.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Alfabetul nazdravan

Alfabetul nazdravan

Alfabetul nazdravan Va oferim spre lectura poezia “Alfabetul nazdravan” scrisa de G. Zarafu. Aceste versuri pot fi recitate si utilizate in cadrul petrecerii de sfarsit de an, la Serbarea...

Cucul si pitulicea

Cucul si pitulicea

Cucul si pitulicea Iata versurile cantecului “Cucul si pitulicea”, culese de la batranii satului de catre Ion Manciu-Targoviste. Frunza verde maghiran, Colea in deal, in...

Mesaje, sms, urari si felicita…

Mesaje, sms, urari si felicitari in versuri de Anul Nou

Mesaje, sms, urari si felicitari in versuri de Anul Nou Doresti sa transmiti mesaje, sms-uri, urari si felicitari in versuri de Anul Nou? Alege unul si trimite-l celor dragi.    La multi ani cu...

Mainile in contextul bunelor m…

Mainile in contextul bunelor maniere

Mainile in contextul bunelor maniere Mainile si miscarea lor, armonizarea gesturilor poate caracteriza o conduita civilizata. Atunci cand se intalnesc doua sau mai multe persoane, daca stim cum sa ne folosim...

Iepurila vanator

Iepurila vanator

Iepurila vanator Va oferim spre lectura poezia “Iepurila vanator” scrisa de Vintila Ornaru. Cine-a spus ca Iepurila E fricos si ca se teme Si de umbra ce o lasa Cand alearga prin poiene?