Univers de copil

A+ R A-


Semetia muntelui

In lantul Carpatilor se ridica odata, de mult, o culme pietroasa, goala, fara fir de iarba pe toata intinderea coastelor. Jur imprejur varfurile erau acoperite cu padure deasa de brad, care era vesnic verde si proaspata, imbasamand aerul, inveselind privelistea. Numai stanca cea ascutita nu voia sa primeasca pe ea nici iarba, nici copaci, nimic.

“Lasati-ma singura, raspundea ea oricui se apropia. Nu vreau ca peste pietrele mele sa se adune ploaie si sa faca pe urma suvoaie, ca sa par apoi batrana. Nici zapada n-are ce cauta peste stancile mele. Duca-se la celelalte creste, acopera-le pe ele, dar pe mine nu. Mie nu mi-e frica de vanturi, de inghet, de soare.”

Semetia muntelui

Asa vorbea acel varf de munte si daca se inampla ca vreo samanta, obosita de calatoria facuta pe aripile vantului sa caute odihna pe bolnavii ascutiti el se scutura indata si musafirul trebuia sa plece, altfel era prins de pietroaiele ce se rostogoleau.

Iata insa ca intr-o iarna mult mai friguroasa decat altele, o picatura de apa se strecura intr-o crapatura a stancii. Muntele a vrut sa se scuture iar, dar picatura s-a rugat sa n-o dea afara, sa n-o izgoneasca din adapostul acela macar cat tine iarna. S-a induiosat muntele si a primit.

“Dar numai pana in primavara, a zis el.

Da, pana da soarele si apoi imi iau zborul!” a zis picatura.

Dar peste noapte, frigul a fost atat de mare, incat apa a inghetat si pietrele au trebuit sa-i faca loc mai mult, pentru ca acum nu mai incapea. A doua zi, incalzindu-se putin, s-a prefacut iar in picatura de apa. Insa, ca sa nu mai inghete din nou, si-a cautat un loc mai adanc in crapatura. Si zi de zi, noapte de noapte, inghetand si cautandu-si loc cat mai la adapost, picatura de apa a facut un drum prin stanca, drum pe care l-au gasit indata si alte picaturi ce s-au grabit sa vina. Apoi o samanta a unei flori s-a oprit langa picaturi si a dat din ea o radacina care a inceput a se lipi de stanca. Un fir de iarba a rasarit si el mai alaturi. In primavara, cand muntele s-a trezit pe de-a-ntregul, nu a mai recunoscu locul: o pata mare verde, cu iarba si flori rasarise dintr-o data tocmai peste cea mai ascutita dintre stanci, adica acolo unde daduse voie picaturii sa se aseze. De graba s-a mai scuturat acum muntele. Radacinile erau bine prinse printre pietre si nu se mai desprindeau. N-a avut muntele ce sa mai faca si a lasat asa. Numai ca, in a doua primavara rasari pe locul cu pricina un bradut. Nimeni nu-l adusese. Venise singur, nu se site de unde. Iar peste cativa ani toata coasta aceea era inverzita si bradutii cresteau tot mai mult deasupra covorului de muschi gros.

“Daca nu lasam acea picatura buclucasa, isi zicea cu necaz muntele, daca nu o primeam atunci cand m-a rugat, azi as fi tot atat de golas cum eram altadata. Acum e prea tarziu, nu mai am ce face. Trebuie sa rabd.”

Insa privind mai bine la ceea ce cresteau pe coastele lui, muntele se inviora, ii trecu necazul, si simti ca de abia de acum incolo a devenit si el folositor. Si intelese bucuria celorlalti multi din jurul lui.

Addthis

Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Sportul si kilogramele

Sportul si kilogramele

Sportul si kilogramele Se vorbeste tot timpul despre obligatia ca dietele alimentare pentru slabire sa fie dublate si de miscare fizica. Exista un temei al acestei pretentii sau e...

Povestea pustnicului si a talh…

Povestea pustnicului si a talharului

Povestea pustnicului si a talharului A fost odata un schit, undeva, intr-un loc uitat de lume. Si-n acel schit traia un pustnic. Si-acest pustnic adunase cu vremea o gramada de galbeni,...

Janus zeul luminii

Janus zeul luminii

Janus - zeul luminii Janus e zeul luminii, el deschide dimineata portile cerului si le inchide seara. Era socotit ca cel mai vechi dintre zei, ca zeu al inceputului si al...

Pasarile neobositele noastre a…

Pasarile neobositele noastre ajutoare

Pasarile - neobositele noastre ajutoare In vasta si variata lume a pasarilor zburatoare exista cateva specii (pe care, poate, nu le pretuim indeajuns) ce ne dau un neasteptat de mare ajutor...

Bunicul cel batran si nepotelu…

Bunicul cel batran si nepotelul de Lev Tolstoi

Bunicul cel batran si nepotelul de Lev Tolstoi Va oferim spre lectura povestirea “Bunicul cel batran si nepotelul” scrisa de Lev Tolstoi. Ilustratia apartine Cleliei Ottone.