Soarele si luna

Cand Soarele si Luna s-au intalnit pentru prima data, s-au indragostit nebuneste. Si din acel moment au inceput sa traiasca o mare poveste de dragoste.

Dar pentru ca multi erau impotriva iubirii lor, Dumnezeu a hotarat asa:

Soarele va lumina Ziua si Luna va lumina Noaptea. Astfel, Soarele si Luna au fost obligati sa traiasca separat.

Ei s-au intristrat foarte tare cand si-au dat seama ca nu se vor mai intalni niciodata. Luna era din ce in ce mai trista. Chiar daca Dumnezeu ii daruise stralucire si puterea de a lumina intunericul noptii, era singuratica. Soarele, chiar daca castigase titlul de “Regele Astrelor” nu era nici el fericit.

Dumnezeu ii privea si le vedea nefericirea. Intr-o zi i-a chemat din nou la el si le-a spus:

-         Luna, tu luminezi noptile intunecate. Iti voi da puterea de a incanta indragostitii si vei fi protagonista eterna a poeziilor. Asa, vei simti si tu dragostea.

-         Soare, tu vei fi cel mai important astru, vei lumina pamantul intreaga zi, vei incalzi cu razele tale oamenii si plantele. Simpla ta prezenta va face oamenii fericiti si va aduce viata pe pamant. Asa, vei simti si tu iubirea.

Cu toate astea, Luna era din ce in ce mai trista si infricosata de teribilul lor destin. Lacrimi amare curgeau in fiecare zi pe obrazul ei.

Chiar daca nu o vedea, Soarele simtea cat este Luna de nefericita. Si a plecat din nou Soarele la Dumnezeu sa-i ceara o favoare:

-         Doamne, Luna este mult mai fragila decat mine si nu suporta singuratatea. Tu, in mare ta marinimie, nu ai putea sa o ajuti cumva?

Si atunci Dumnezeu, in imensa lui bunatate a creat stelele pentru a-i tine companiei si a-i fi tovarase Lunii.

Luna de cate ori era trista vorbea cu stelele. Ele incercau sa ii aline supararea si dorul. Dar de prea putine ori reuseau sa o consoleze.

Ei traiau in continuare separati. Soarele poza ca este fericit, Luna nu putea inca sa-si ascunda tristetea.

Se spune ca, Dumnezeu i-a spus Lunii, ca trebuie sa fie intotdeauna plina si luminoasa. Dar din pricina supararii nu prea reusea. In scurtele momente cat era mai fericita ea era Plina. In rest, era rece si mai lipsita de stralucire.

Si tristetea lor crestea si crestea.

Atunci Dumnezeu s-a gandit sa le inslesneasca si lor cateva momente in care sa ve vada unul pe altul. Si asa, a creat Eclipsa. Se spune ca atunci cand se intalnesc, stralucirea lor este atat de mare incat nu este bine sa ne uitam la cer pentru ca putem orbi de la atata dragoste.