Stai sa vezi ce s-a intamplat

Va oferim spre lectura versurile poeziei “Stai sa vezi ce s-a intamplat” scrise de Virgil Teodorescu. Ilustratia apartine Stelei Cretu.

Stai sa vezi cum s-a-ntamplat

Mia s-a varat in pat.

Luna prin vazduh pornise

Si plutea mai lin ca-n vise.

Noaptea tot umbla pe-afara

Catarandu-se pe-o scara

Sprijinita, sus, de cer.

Jucariile-n ungher

Se miscara toate, toate

Si soptira, speriate.

Scaunul sari-n picioare

Si ofta cu usurare.

Masa se intinse-alene

Si-l privi, clipind din gene.

Ornicul batran, cu cuc,

Mormai: “Ma duc, ma duc!”

Rochia int-un colt zvarlita

Se scula, neauzita,

Si se netezi pe poale.

Abajurul zise, moale:

“Draga, bine c-am scapat!

Asta-i drac, nu e copil!”

“Tare-i rau si dificil!”

Zise un borcan crapat.

Si asa pornira-n soapte

Sa discute, ca e noapte

Si abia acum de pot

Sa isi verse focul tot.

Papusica de faianta

A ajuns, taras, la clanta

Si-a iesit, sontac, pe usa,

Schioapa, biata de papusa!

Strachioarele smaltate,

Prapadite si crapate,

C-au clintit incetisor

Si-au luat-o la picior.

Ceasca mica, mititica,

Zangoni, sfios, de frica,

Dar o lua pe urma lor.

Ursuletul, Mos Martin,

Naucit de-atata chin

(Ca-l punea sa joace fata,

Pe carbuni aprinsi, saltata,

Si-ajunsese ca o zdreanta),

Se-agata si el de clanta

Si-o tuli, in patru labe

Mormaind: “Ma duc, badie!

Tot mai bine e-n pustie!”

Cu puterile ei slabe,

Lingurita clincheni:

“Bine zici! Asa o fi!”

Si, izbind in paharel,

O ruga s-o ia cu el.

(Paharelul-o lua de mana

Si pornira impreuna.)

Pestisorii cat penita

Au privit, un timp, fetita

Si-au grait asa, spre masa:

“Doarme dusa! Ei ce-i pasa!

N-am mai pus de ieri in gura

Barem o inghititura!”

Pestii-apoi, netam-nesam,

Au sarit si ei pe geam,

In calcaie, de sub pat,

Ghetele s-au furisat

Si-au tulit-o, val-vartej.

Tava si ibricul, treji,

Rasuflara cu nesat

Si-o zbughira brat la brat.

Apoi ceainicul bondoc

Se salta, greoi, din loc

Si-o porni, urmat de-o oala

Mica, rumena la fata.

Pana-n zori de dimineata

A ramas odaia goala.

Masa s-ar fi dus si ea,

Dar pe usa nu-ncapea,

Ca intrase greu in casa.

Scaunul ii zise: “Lasa!

Tu ramai ca esti voinica.”

“Ei, iubita mea amica,

Cum as mai pleca si eu,

Zise patul, dar mi-e greu.

Imi e teama sa n-o scol

Si sa-i dau pe toti de gol!”

Mia s-a dat jos din pat

Dimineata. Ce sa fie?

Camera era pustie.

Uite-asa s-a intamplat!