Steagul lui Stefan cel Mare

Dintre toate steagurile care au dus la lupta ostile, de cele mai multe ori biruitoare, ale lui Stefan Voda cel Mare, unul singur s-a pastrat. In fata anilor si a celor mai mari sperante si a celor mai adanci deziluzii, acesta rasare, din coltul lui de la Athos, unde a stat intre calugari, ca sa aduca aminte urmasilor sai prin ce sperante si prin ce deziluzii a trecut, fata de crestinatate, sufletul lui inalt si curat pana ce i-a fost dar sa se odihneasca de durerile pamantului.

Pe vechea matase in litere de fir e scrisa o rugaciune. Ea se adevereste, in vechea limba a liturghiei slavone, catre sfantul ostas care a strapuns cu sulita, gatlejul balaurului cumplit si a scapat din teminta ei de piatra pe Domnita de mult ascunsa lumii, - ca si cum, iarasi, ar fi vorba de razboiul de astazi impotriva unui asa de cumplit balaur si de ideala tinta catre care se indreapta silintele vitejilor. Pe flamura de la Muntele Athos insa avem a face cu Sfantul Gheorghe luptatorul, si cu biruitorul sfant. Balaurul cu trei capete sta supus sub picioarele lui infasurate cu cnemide, sabia care a lovit – caci e o sabie, nu o sulita, - se cumpaneste pe mana stanga, ca si cum eroul s-ar gati sa taie cele trei gaturi incordate. Iar doi ingeri in zbor aseaza cununa lor pe capul tanar al triumfatorului.

Inscriptia are acest cuprins:

“O, sfinte induratorule si biruitorul, mare Gheorghe, care, in nenorociri si in napasti, dai un grabnic si caduros ajutor si celor necajiti nespusa bucurie, primeste de la noi aceasta rugaciune, de la smeritul tau rob al lui Dumnezeu.

Eu, Stefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Tarii Moldovei, si tine-l nevatamat in acest veac si in veacurile viitoare, pentur rugaciunile acelor ce ti se inchina, ca sa te slujim venic, Amin. In anul 37 al Domniei Mele …”.

“Nenorociri si napasti”, “Cei necajiti”, “Un grabnic si calduros ajutor” … N-ar zice cineva ca sunt cuvinte ca pentru ziua de azi? …

Ori, daca ar putea ajuta cei morti, cu credinta si cu norocul lor! …