Subiectivitatea durerii

Unii oameni suporta dureri considerate de altii atroce. De la individ la individ, sensibilitatea dolorica variaza la nesfarsit. Dentistii stiu cel mai bine acest lucru ... Senzatiile de durere sunt conditionate nu numai de caracteristicile obiective ale agentilor nocivi, dar si de trasaturile de personalitate ale celui care traieste experienta nefasta. Varsta isi spune cuvantul. Sensibilitatea dolorica variaza in functie de varsta, ca urmare a modificarilor organice si fiziologice survenite, dar si datorita fenomenului de conditionare. Cercetatorii au demonstrat ca prin conditionare pot fi provocate senzatii de durere la stimuli nealgogeni. Numai apropierea de usa cabinetului stomatologic ii face pe unii sa resimta durerea inregistrata in experientele anterioare. Aceasta probeaza faptul ca sensibilitatea dolorica nu beneficiaza numai de mecanisme neurofiziologice periferice, ci si de componente corticale, intre care se pot stabili legaturi temporale. Asa-numita “durere fantomatica” ilustreaza convingator contributia scortei cerebrale in sensibilitatea dolorica: dupa amputarea bratelor sau picioarelor pacientii pot acuza dureri in membrele disparute. Specialistii apreciaza ca in astfel de cazuri se produce o reactualizare corticala a durerii anterior produsa la nivelul membrului acum amputat.

Se apreciaza ca barbatii sunt mai sensibili la durere decat femeile. La recoltarea sangelui pentru analize unii, zdraveni, sanatosi, mai mari ca muntii, lesina ... Fara a supralicita superioritatea sexului slab in perceptia algica, ne putem intreba: poate fi durerea masurata obiectiv?

In aceasta directie s-au realizat recent progrese semnificative. In Franta, s-a pus la punct un aparat, numit “algometru”, capabil sa masoare obiectiv durerea. Cu ajutorul acestui aparat se inregistreaza “reflexul de retragere” a unui nerv cutanat senzitiv de la nivelul gleznei, consecutiv stimularii electrice nocieptive. Sunt utilizati electozi subcutanati. Un osciloscop catodic, un inregsitrator magnetic si un microsistem informatizat permit masurarea obiectiva a pragului minim al durerii, adica intensitatea stimularii electrice care declanseaza “reflexul de retragere”. Aplicatiile “algometrului” sunt multiple: in farmacologie, pentru evaluarea “efectului placebo”, pentru dozarea medicamentelor, in special a analgezicelor, in operatiile chirurgicale, pentru cunoasterea exacta a efectului anesteziei. De asemenea, masurarea obiectiva a durerii ar putea servi la depistarea unor maladii in stadiul lor incipient, precum si la determinarea sensibilitatii dolorice individuale.

Incercarile de masurare obiectiva a sensibilitatii dolorice se bazeaza pe ipoteza caracterului dual al durerii. Conform acestei ipostaze, durerea ar fi constituita: a) dintr-o senzatie independenta si b) dintr-o reactie individuala cu tonalitate emotionala, volitiva, antrenand personalitatea in intregul ei. Leon Chertok face distinctie intre “sensory pain” – senzatie dolorica avand rol pur de informare – si “suffering pain” – reactie subiectiva, suferinta. In timp ce prima componenta ar fi de natura psihofiziologica, cea de-a doua ar exprima caracterul psihosocial al durerii. De acord cu acei specialisti care se indoiesc de posibilitatea despartirii in doua a durerii, logica ne impune sa acceptam si existenta unei “dureri fara durere” – remarca David Le Breton -, ceea ce, desigur, este absurd. Septimiu Chelcea