Sunt mandru de tara mea

Va oferim spre lectura cateva versuri, ilustrate prin ochi si cuvinte de copil, despre mandria si mireasma meleagului natal romanesc.

Eu am izvorat din sanul plaiului de munte,

Laolalta cu doinele, cu datinile,

Cat stelele de multe,

Cantece fecioare si cantece marunte.

Din nescrise vremuri curg pe-aici albe izvoare,

Cand tulburi, cand limpezi, cand sovaitoare,

Somesul strabate printre brazi umbrosi,

Ne intalnim impreuna cu Feti-Frumosi

Si cu Ilene Cosanzene

Prin lunci maierene.

Sunt mandru acum de mireasma meleagului meu,

De marul de aur din poveste,

De suisul ce-naintea mea mult mai este …

De condeiu acesta al meu ce creste in scoala,

Unde Rebreanu desprinse slove de foc pentru “Rascoala”.

Tara si oamenii ei imi deschis larg portile catre viata,

Somesul ma-mbata-n ganduri, florile cu dulceata.

Vom curge mereu laolalta din sanul plaiului de munte

Cu dorurile noi si cu doine marunte …