Trei si unul - basm

Pe insula Sumatra traia un taran sarac. Pe peticul lui de pamant crestea un singur bananier.

Odata, trei drumeti trecura pe langa bordeiul saracului: un calugar, un vraci si un camatar. Camatarul, cel dintai, a zarit bananierul. Si asa le-a grait insotitorilor lui:

- Noi suntem trei, iar taranul e unul. Cum ne-ar putea impiedica sa ne-nfruptam din bananele lui?

Si cei trei ticalosi incepura a manca nepasatori, sub ochii taranului, poamele singurului sau bananier.

- Ce faceti, cinstite fete? a strigat deznadajduit taranul. Sunt doar bananele mele!

- Ei si ce-i daca-s ale tale? a-ntrebat cu obraznicie calugarul.

- Ne-au fost pe plac si, iaca, le mancam – a adaugat vraciul.

- Si nu ne stanjeni … c-o patesti rau! l-a infricosat camatarul.

“Ei sunt trei, iar eu unul – si-a zis taranul. Nu ma tin curelele sa ma iau in bete cu ei. Dar nici nu pot privi cu liniste cum se gospodaresc pe pamantul meu”.

Si, intorcandu-se catre oaspetii nepoftiti, a spus:

- Mare-i cinstea de a vedea in casa mea un slujitor al cerului si un mare vraci. Dar ma intreb ce cauta langa noi un nevrednic de cinste, de teapa camatarului. Ia priviti numai cat e de lacom: in vreme ce voi rupeti o banana, el rupe cinci, ba inca pe cele mai coapte!

Atunci calugarul a strigat, scos din fire:

- Camatar huplav! Ai vadit lipsa de cinste fata de un slujitor al cerului! Sterge-o, cat nu ne rafuim cu tine!

“Ei sunt trei, iar eu unul” – si-a zis cu spaima camatarul si s-a grabit sa spele putina.

Calugarul si vraciul urmau sa culeaga din pom, nestingheriti, bananele. Atunci taranul s-a intors, cu asemenea cuvinte, catre vraci:

- Nu te supara, cinstita fata, dar mi se pare ca stiinta ta nu e in stare sa vindece bolile oamenilor.

- Ce pricepi tu din stiinta mea, neghiobule! O multime de oameni s-au lecuit multumita sfaturilor mele!

- Eu cred, totusi, ca s-au lecuit pentru ca asa a vrut cerul.

- Ce-amesteci cerul aici? Eu ii lecuiesc pe oameni, nu cerul!

- Ce spui, neobrazatule? i-a sarit calugarului tandara. Cutezi sa te indoiesti de atotputernicia cerului?

- Sfinte parinte, dar el pangareste cerul! a rostit si taranul. Pacatele cele mai grele se afla intotdeauna alaturi de asemenea neobrazati.

- Lipseste dinaintea mea! a spus calugarul.

“Ei sunt doi, iar eu unul” – si-a zis vraciul si, uitand de banane, a luat-o la fuga.

Cand taranul si calugarul ramasera singuri, unu la unu, l-a intrebat taranul pe calugar:

- O, tu, cunoscator ai atator legi sfinte, oare nu te opresc legile astea sa-ti insusesti avutul altuia?

- Asta cam asa e – a intarit calugarul.

- Atunci de ce mananci niste banana care nu-s ale tale?

Pana sa se gandeasca el ce sa raspunda, taranul a si pus mana pe un bat si, aratandu-i calugarului drumul, a zis:

- Vezi-ti de drum, sfinte parinte! Si pe viitor aici prin apropierea pomului meu sa nu mai treci!

S-a uitat poncis calugarul la batul din mana taranului si a plecat.

Iac-asa a scapat taranul cel istet de oaspetii nepoftiti.