Treptele pubertatii si dezvoltare

Pubertatea – perioada de trecere de la copilarie la viata de adult / etapa a dezvoltarii umana – este scena in care se desfasoara profunde tranformari somato-psihice, caracteristice acestei etape de dezvoltare. Evenimentele pubertatii se deruleaza in trepte bine definite din pucnt de vedere morfologic si functional. Fiecare treapta are o caracteristica de dezvoltare prioritara, dominanta, ceea ce duce la delimitarea a trei perioade pubertare: prepubertatea, pubertatea propriu-zisa si adolescenta.

Prepubertatea este dominata de saltul statural, realizat prin accelerarea ritmului cresterii liniare (7-8 cm/an). In pubertatea propriu-zisa se definitiveaza maturizarea din punct de vedere relational-fizic, iar in adolescenta cea psihointelectuala, care va permite ulterior integrarea psihosociala adecvata a individului.

Modificarile somatice viscerale si psihologice ale copilului puber sunt dependente de o anumita constelatie hormonala. Unul sau altul din hormoni devine, pe rand, dirijorul principal al unei anumite etape pubertare. Astfel, saltul statural din rpepubertate depinde de hormonii androgeni suprarenali si hormonul de crestere. Maturizarea sexuala este determinata de accentuarea secretiei hormonilor de catre gronade, iar dezvoltarea prihointelectuala, in adolescenta, este modulata de hormonii tiroidieni. Initiatorul “furtunii” hormonale pubertare il reprezinta atingerea unui anumit nivel de maturizare generala a organismului si, implicit, a unor structuri corticale hormosecretante (hipotalamusul). De exemplu, intre maturizarea organismului si secretia hormonala, in pubertate, exista o interrelatie, o interconditionare reciproca.

In acest context, pubertatea unei verigi antreneaza modificari mai mult sau mai putin importante ale lantului fiziologic al evenimentelor pubertare. Astfel, in cadrul unor boli cronice (malformatii cardiovasculare, anemii severe, afectiuni renale, sindrome de malabsorbtie) maturizarea generala a organismului este intarziata, fapt ce atrage dupa sine o secretie hormonala neadecvata varstei cronologice si deci instalarea tardiva a pubertatii. De asemenea, in contextul unei maturizari initiale normale a organismului, dar in prezenta unor structuri hormonosecretante neadecvate morfologic si/sau functional, dezvoltarea ulterioara a organismului este perturbata, ca si in cadrul unei disgenezii gonadale.

Si, in cadrul unor afectiuni grandulare, maturizarea somatica a organismului este modificata in sensul unei maturizari precoce, ca in sindromul andrenogenital, sau intarziata, ca in hipotiroidei, ceea ce atrage modificari in cronologia pubertara. Administrarea exogena a unor preparate hormonale poate interfera mersul fiziologic (natural) al evenimentelor pubertare in sensul unei accelerari pubertare, dupa tratament cu hormoni androgeni, estrogeni, hormoni gonadotropi, hormoni tiroidieni sau al unei intarziei pubertare in cazul tratamentului cu corticosteroizi. Deci, adminsitrarea preparatelor hormonale in perioada pubertara trebuie facuta cu prudenta si numai sub control strict medical.

Factorii exogeni, modul de viata, influenteaza in mare parte starea de sanatate a adolescentului. La aceasta varsta, se intalnesc diferite perturbari ale stilului de viata cu rol nociv asupra dezvoltarii somatice si psihice a adolescentului. Frecvent, apar modificari ale comportamentului alimentar cantitative si/sau calitative. Mesele frecvente, abundente din punct de vedere cantitativ, sau o alimentatie neechilibrata, preferentiata pentru dulciuri, pot genera dezvoltarea in exces a tesutului adipos, deci suprapondere si obezitate. In randul adolescentilor supraponderali se intalnesc si copii capre mananca complet neregulat, fara a fi supusi unui control alimentar al parintilor.

Instituirea obezitatii la aceasta varsta este urmata de aparitia unor complicatii metabolice endocrine viscerale si psihologice imediate sau ulterioare in perioada de adult. Adolescentii obezi prezinta frecvent valori crescute ale tensiunii arteriale, reductibile in majoritatea cazurilor o data cu scaderea ponderala. Obezitatea antreneaza anumite tulburari endocrine (hiperinsulinism – secrete crescuta de crotizol de catre glandele suprarenale), factori importanti in intretinerea surplusului ponderal prin mentinerea unui apetit crescut si prin generarea unor modificari biochimice celulare favorizante ale sintezei de grasimi in tesuturi. Deosebit de importante sunt tulburarile psihologice (complex de inferioritate, fustrare afectiva), aparute la adolescentul obez, datorate constientizarii de catre copil a aspectului sau “neplacut” si sanctionarii sale imediate de catre colegi de aceeasi varsta.