Turnul Babel - locul incurcarii limbilor

Cat timp a trait Noe, dupa potop, tot bun si drept a ramas. Dup Noe, oamenii au inceput sa se inmulteasca, dar rautatea dintre ei nu a pierit. Odata cu inmultirea omenilor, parca a crescut si rautatea. Chiar oamenii singuri pricepeau cat sunt de rai. Se temeau sa nu-i spele Dumnezeu de tot, de pe fata pamantului, cu un alt potop. Pesemne aceasta teama i-a facut sa se apuce de construirea unui turn inalt, foarte inalt.

Zidirea aceasta e cunoscuta sub numele de Turnul Babel, adica al incurcarii limbilor (Babel – incurcatura, usa lui Dumnezeu).

Nu au stat mult pe ganduri si s-au apucat de treaba. Zi se zi zideau atat cat puteau, reusind intr-un final sa ridice turnul. Totusi, contra puterii lui Dumnezeu nu te poti pune, asa ca nimic nu se poate face fara ajutor divin. Pentru indrazneala lor, Dumnezeu le-a aplicat o pedeapsa usoara, numai ca sa inteleaga oamenii ca puterea lor e slaba si a lui Dumnezeu e mare.

Pe cand lucrau ei mai cu spor, Dumnezeu le-a incurcat vorbirea. Astfel, totul parca s-a incalcit, caci oamenii nu se mai puteau intelege unii cu altii. Unii cereau var, in timp ce ceilalti aduceau caramida etc. Din aceasta cauza nu s-a mai putut lucra la ridicarea turnului. Neavand alta solutie, ei au hotarat sa paraseasca turnul neispravit si sa se imprastie in grupuri pe fata pamantului, dupa cum se puteau intelege.