Un doi trei poezie de Alexei Laptev

Va oferim spre lectura poezia intitulata sugestiv “Un doi trei” scrisa de Alexei Laptev.

Miere mirosind a tei.

Pe la bot, albine zboara,

Sa nu langi – miere de vrei,

Trece chiar de-o sa te doara!

Sufla-n goarna-un gandacel.

Greierasu-i viorist.

Ce de muzici, fel de fel!

Ci, cri, cri! Nu-i nimeni trist!

Merg brotaci

Sub copaci.

Merg ce merg

Si dragute,

Rosioarele fragute

Le culeg.

Cat de bine poate fi

Sa bei roua-n zori de zi;

Apleci floarea catre gura

Si mai sorbi o-nghititura.

A suflat incet o boare,

Clatinand in iarba-o floare.

Fosnetul s-au auzit –

Iepurasii s-au trezit.

Stau la panda urechiati,

Cu ochi mari si speriati.

Patru pui ai mamei rate

Vor radasca s-o inhate.

Dar ea, clesti puternici are.

Cine-o sa atace oare?

Chiar de puful mi-e nitel –

Sunt deja un cocosel.

Poate sta sarpe nu-i,

Dar eu sunt stapanul lui!

Peste-un cuib, pe-albastru cerul

Zboara-n zari helicopterul,

Insa puiul de stancuta

Si-l inchipuie-o mascuta.

Doi pui de cotofana hoata,

Pentru un con s-au luat la harta;

Dar peste un minut deja

Cearta in gluma se schimba.

Pescarul sta

Si trist gandea

Ca nu de-un rac nevoie-avea,

Un crap mergea la pranzul lui,

Dar pestisorul nu-i.

Mancaratca ciupercuta

Ni-e umbrela si casuta.

Eu pur-sange sunt manzoc,

Si-am picioare ca de foc,

Sar – si iarba o framant,

Ca o pasare m-avant.

Pe ei –

Acesti calut

Mici si draguti

Ii cheama simplu, poney.

Doua rate, pranzul asa l-au impartit –

Si n-aveau furculita si n-aveau nici cutit.

Noi suntem cenusii iezisori

Si iata cum cornitele ne cresc,

Caci ne purtam ca bunii fratiori,

Ce niciodata nu se dusmanesc.