Univers de copil

Vaduva neagra

Dintre paianjenii primejdiosi din lume, vaduva neagra – Latrodectus – si-a dobandit o faima deesebita. Acest paianjen din familia Thesidildae are o larga raspandire; cele 6 specii de Lactrodectus populeaza ambele Americi, Africa, Eurasia si Australia. Muscatura lor, cu consecinte serioase pentru om, a atras atentia tuturor; ele au un nume popular in toate limbile. Vaduva neagra este un paianjen de marime mijlocie: femela de 15 mm, iar masculul mic, de 3-5 mm. Coloritul de baza este negru uniform sau cu pete rosii pe abdomen. Traiesc, de obicei, intr-o panza in forma de palnie, adapostiti pe sub pietre, in adancuri ale solurilor sau printre buruieni; pe plafonul adapostului atarna primavara mai multi coconi albi, de marimea unei cirese, din care pot ecloza pana la 200 de pui. Numai muscatura femelei este primejdioasa; chelicerele ei sunt in legatura cu uriase glande cu venin, ce ocupa o mare parte din spatial cefalotoracelui, avand o capacitate de 3-5 mg de venin neurotoxic.

Se stie ca Vaduva neagra europeana, Latrodectus mactans tredecimguttatus, traieste in unele tari vecine – Rusia, Bulgaria; aceasta raspandire ridica problema prezentei paianjenului in Romania. Cercetarile facute de arahnologii nostril, au ajuns la concluzia ca Latrodectus lipseste din fauna tarii. Si totutis … In 1961 un chirurg bucurestean, in delegatie la spitalul din Sulina, este trezit, in toiul noptii, pentru a-si ajuta un coleg sa opereze un caz urgent. O femeie in stare grava fusese adusa intr-o caruta din comuna C. A. Rosetii (Delta Dunarii), cu abdomenul chirurgical acut, simptome de apendicita, sau chiar peritonita. Dupa aprimul examen, medicii se pregateau de operatie. Chirurgul, insa, un diagnostician pecaut, a mai verificat unele aspect ce i se pareau neobisnuite si a aflat, astfel, ca “boala” pacientei a fost declansata dupa ce, sapand cartofii in curte, fusese muscata la picior de un paianjen negru ce se urcase sub pantalonul larg pe care-l purta. Se amana operatia si se constata ca era vorba de o puternica toxicoza de origine arachnidica. Tratamentul general, facut in lipsa de ser specific, a dus la insanatosire dupa circa doua saptamani.

Dar medical voia sa cunoasca si pe autorul muscaturii.

Astfel, a luat contact cu specialistii in paianjeni, care au fost, fireste, de parere ca numai Lactrodectus ar fi capabil de asemenea efecte serioase, dar … nu exista in fauna tarii. Perseverant, medical, a pus sa se colecteze paianjeni din comuna C. A. Rosetii, dar fiecare borcan, dupa determinari, nu aducea decat forme obisnuite, incapabile de muscaturi grave. In sfarsit, intr-una din probe, s-a gasit un paianjen negru strivit, neobisnuit; starea lui insa impiedica o recunoastere sigura. Dar, preparatul, obtinut din organelle genital intacte, a stabilit in mod definitv ca la C. A. Rosetti exista vaduva neagra.

O alta intamplare interesanta a fost confruntarea fisei de observatii a pacientei cu observatiile similar publicate intr-o lucrare asupra paianjenilor veninosi din Rusia. Desi medicii din Sulina nu cunoscusera lucrarea, fisa redactata de ei parea aproape copiata din lucrarea ruseasca (un volum unic in tara, intr-o biblioteca particulara).

Dupa primul caz de latrodectism, s-a cautat, fireste, sa se verifice prezenta vaduvei negre in Delta Dunarii. Rezultatele au fost insa negative si ajunsesem sa cred ca exemplarele cunoscute au fost transportate intamplator. In vara anului 1965, ornitologul sibian prof. W. Klemm a vizitat insula Popina din lacul Razelm si a adunat, intamplator, mai multi paianjeni. Dupa acest material s-au efectuat mai multe acuarele de catre inginerul Szekely. Privindu-le, am fost izbit de aspectul unui paianjen viu colorat ce amintea de vaduva neagra. Am cerut materialul pastrat in alcool si spre marea mea uimire am recunoscut masculi si o femela de Latrodectus.

Prin urmare, acest paianjen traieste in populatii normale in tara noastra. Acest fapt interesant pentru stiinta are si unele aspect ingrijoratoare. In Dalmatia, Latrodectus este cunoscut aproape de un veac. Probabil ca scaderea numarului dusmanilor determina inmultirea exagerata a vaduvei negre, provocand posibilitati mai mari de contact cu omul. Veninul de Latrodectus, produs de glandele sale cu venin, contine vreo 12 aminoacizi, iar din cele 6 fractiuni proteinice separate electrophoretic, una are indeosebi actiunea cea mai toxica. Doza letala de venin este apropiata ca valoare de cifrele obtinute la vipera, cobra si crotal, dar desigur ca, prin micile sale chelicere, nu injecteaza decat o foarte mica cantitate de venin. Efectele muscaturii sunt neurotoxice. Mai intai apar dureri puternice, urmate de tulburari motorii si respiratorii. Bolnavul sufera de anxietate intensa, fata se contracta intr-o grimasa caracteristica (facies latrodectismica), mucoasele sunt irritate, transpire mult, pulsul devine neregulat, tensiunea arteriala creste, muschii abdomenului se contracta, devenind rigizi (ca la abdomenul chirugical acut), apar greturi si vomitari, eliminarea urinei se reduce. Tratamentul bazat pe injectii intravenoase de calciu si intramusculare de ser antilatrodectic opresc aceste simptome si mai ales evita luna convalescent, cu stari de slabiciune si tulburari nervoase.

Veninul vaduvei negre are insa si aplicatii folositoare in tratamentul reumatismului; s-au pus la punct tehnici special de extragere cu pipete a veninului picurat prin chelicefrele animalului, excitat printr-un current electric.