Univers de copil

A+ R A-


Vant de toamna de Otilia Cazimir

Vant de toamna de Otilia CazimirVa oferim spre lectura povestireaVant de toamna”, scrisa de Otilia Cazimir. E o altfel de povestire, mai degraba trista decat vesela, mai mult pentru oameni mari decat pentru copii. De ce? Cititi-o si o sa vedeti de ce ...

La capatul strazii batrane s-au ivit in toamna, odata amandoi, un baiat si un caine ros.

Suluri de praf in vartejuri calatoare alearga dupa ei, trec inaintea lor rasucindu-se si, fara veste, se risipesc in movilite netede. Parca aduce toamna, din tainice tinuturi inghetate, stoluri de dantuitoare mititele si fumurii.

Baiatul merge grabit, tarand in picioare pantofii mari, cu tocuri strambe. Isi indeasa sapca pe urechi sa-si traga pantalonii prea scurti peste genunchii goi. Cainele se tine in pas cu el, ridicand mereu botul negru si umed spre nasul rosu al baiatului, parca vrea sa-l intrebe ceva. Cainele are ochi buni si cuminti de copil, copilul are ochi banuitori si tristi de caine batut.

O vreme, baiatul urmareste doua frunze care se fugaresc pe trotuar la intrecere: una e verde si sunatoare, ca de tinichea, cealalta moale si rosie ca o petala de mac. Lui i-e draga cea rosie. Dar cealalta o intrece si se duce, rasucindu-se si fosnind, parca anume ca sa-i faca in ciuda. Baiatul o stiveste sub talpa pe cea rosie:

- Na, bleaga!

Intr-o ograda, pe crengile incalcite ale unui tufis, stau cateva boabe umflate si laptoase, de hurmuz (arbust cu flori trandafirii, care are fructe albe ca zapada, de marimea boabelor de cirese). Baiatul intinde mana printre ostrete. Un catel tarcat se repede din fundul ograzi, fara sa latre. Doar cand ajunge langa gard, casca gura si scoate un sunet aspru – parca stranuta. Cainele cel ros il priveste o clipa cu mirare, apoi intoarce capul, dispretuitor, si-si vede de drum.

Baiatul strange intre degete hurmuzul de furat. Bobita se face din ce in ce mai sticloasa, pana ce pielea subtire plesneste si iese la iveala miezul ca un strop de zapada moale si doi samburei negri si cleiosi.

La crasma cu geamuri vinete, de parca a inghetat fumul pe ele, se deschide usa cu clopotel si in strada navalesc aburi fierbinti si miros de friptura.

Baiatul deschide gura, de parca inghite mirosul cald si bun.

- Ti-e foame, ma?

Cainele da din coada: cum sa nu-i fie foame?

- Ti-o fi, sarace ... da’ parca mine nu mi-i? ...

Langa cei doi tovarasi s-au ivit, din vreo casa sau de dupa vreun colt de strada, o fata si un baiat. Ea e subtire si alintata, cu ochi buni si veseli. El are o crizantema galbena la butoniera pardesiului si parul in vant. Vorbesc, uitandu-se unul in ochii celuilalt, de aproape. Si o data cu ei, pe strada goala parca s-a ratacit un pic de soare. Deodata, fata isi duce degetul la gura:

- Taci ... ca ne-aude?

- Cine?

Tanarul se uita imprejur. Nu e nimen. Doar un baiat si un caine ros in usa unei crasme, ata. Departe, la capatul strazii, un copac negru s-a rastignit pe aurul zarii de toamna ...

Fata se apropie de usa crasmei, unde cei doi adulmeca lacom. Se apleaca si, cu un deget, ridica usor barbia inghetata a baiatului.

- Ti-e foame?

O clipa, cainele cel ros a ridicat deasupra dintilor un colt de buza cafenie. Dar indata a inceput sa dea din coada, prietenos.

- Spune: ti-e foame?

- Ni-i foame.

- Si cum te cheama?

Baiatul se uita la straina banuitor, pe la coada ochilor: ce-o fi vrand cu ei? Insa cum fata rade cu tot obrazul, ii raspunde, imbufnat:

- Pe mine ma cheama Culai si pe el, Muchi.

- Pe el? Pe care el?

- Pe caine ... ca noi suntem doi ...

Mana moale si alba a fetei se lasa pe capul latos si plin de scai al cainelui.

- Muchi ...

Ar avea sa spuna ceva si nu stie ce. Ar vrea sa faca ceva si nu se pricepe. Se intoarce spre insotitorul ei, care, sprijinit de un stalp, isi striveste intre degete crizantema de la butoniera.

- Titel, uite ce draguti sunt amandoi ... N-ai ceva maruntis? Ca li-e foame ...

Dar Titel e furios. Isi ridica ochii de la floare si, masurand cu scarba pe cei doi vagabonzi rebegiti de frig, bombabeste catranit:

- D-ai dracului ... Ce, parca mie nu mi-e foame?


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Tricolorul Romaniei imagini an…

Tricolorul Romaniei imagini animate

Tricolorul Romaniei - imagini animate Parte din fiinta nationala tricolorul Romaniei este parte a istoriei noastre. Tricololul, simbol al unitatii nationale a aparut pe timpul rascoalei conduse de Tudor Vladimirescu -...

Auzul la copii si nou nascuti

Auzul la copii si nou nascuti

Auzul la copii si nou-nascuti   Aude copilul meu? Este firesc sa isi puna aceasta intrebare orice parinte inca din primele zile de viata ale copilului. Prin auz, copilul, apoi adultul, culege...

Pentru prima oara la scoala

Pentru prima oara la scoala

Pentru prima oara la scoala   Pasim pentru prima data la scoala. Suntem scolari, dar nu uitam de joaca si povesti … sa intindem hora, hora tuturora. Iata versurile poeziei “Hora tuturora”.   Asta-i...

Comertul in vechime

Comertul in vechime

Comertul in vechime In vechime, comertul, adica schimbul produselor de la oras la oras, de la tinut la tinut, era facut de negustori. Principalele lucruri de comert fura la inceput produsele...

Un Stradivarius roman lutierul…

Un Stradivarius roman lutierul Dimitrie Stirbulescu

Un Stradivarius roman, lutierul Dimitrie Stirbulescu Dimitrie Stirbulescu s-a nascut in anul 1870, probabil, intr-o zi insorita, intr-o familie de gorjeni veniti in Bucuresti din comuna Secu, sub acelasi petec de...