Viata de pescar a lui Petru Rares

Petru Rares a fost fiul lui Stefan cel Mare. In tineretea lui, nu se gandea la domnie. Era fecior de domn, dar in placea munca. Mestesugul e bratara de aur, dar si negustoria e banoasa. Petru si-a ales negotul de peste, adica s-a facut pescar. Lumea ii zicea Petru Maja, pentru ca masura pestele cu maja, adica cu cosul. El incarca cu peste, care intregi, si pornea prin satele si targurile Modovei de Sus. Din vanzarea pestelui, castiga parale bune. Toata Moldova il cunostea. Era om de omenie, destept si muncitor.

Odata erau incarcate cu peste zece care mari moldovenesti, dupa care se pornea cu ele de la Dunare spre miazanoapte. Au mers ziua intreaga. Seara, au ajuns sa se odihneasca. Peste noapte, Maja a visat un vis frumos. Se facea ca dealurile din jur erau cu totul si cu totul de aur, iar poporul venea de i se inchina.

- Sa stii, stapane, c-o sa vindem pestele cu pret si-o sa ajungi om mare! zisera argatii, dupa ce auzira visul.

Intr-adevar, abia pornira mai departe si iata visul implinit. Multime de boieri si osteni le-au iesit in cale. Toti s-au plecat si s-au inchinat inaintea lui petru Maja. I-au spus ca poporul si boierii l-au ales domn al Moldovei. Apoi au strigat intr-un glas: “Sa traiesti, Maria Ta, pentru al tarii bun noroc!”

- Bun sosit si pace voua, soli iubiti!

Petru Rares a impartit carele cu peste argatilor sai credinciosi. A incalecat pe un cal sarg si, in fruntea boierilor, a plecat la scaunul domniei.

El a carmuit tara cu dreptate si a aparat-o cu vitejie, caci pe dansul, Dumnezeu l-a pus drept la locul sau.

Morala:

Omul sa nu se rusineze nicioadata de munca, oricat ar fi el de mare.