Deviatiile coloanei vertebrale la copii II

Cel mai frecvent (80% din cazuri), se intalnesc scoliozele idiopatice, de cauza inca necunoscuta.

Avand in vedere criteriul varsta, in cadrul scoliozelor idiopatice se distring:

Scolioza infantila, care poate interveni la varsta de 3 ani si apare ca o curbura ampla dorso-lombara de partea stanga, curbura care poate uneori regresa, pana la disparitie. Cel mai adesea insa, evolutia este indelungata, ajungand pana la varsta adulta la deformari monstruoase.

Scolioza juvenila este mai frecventa si survine in preajma aparitiei primelor semne de pubertate. Tabloul clinic este dominat de o curbura, de obicei dorso-lombara dreapta, care evolueaza rapid, agravandu-se cu deosebire in perioada crizei pubertate.

Scolioza adolescentului apare dupa pubertate si evolueaza pe o perioada mai scurta, pana la terminarea cresterii osoase (aproximativ 18 ani la fete si 20 de ani la baieti). Din aceste motive, degradarea curburii este mai redusa decat la primele forme.

In ceea ce priveste localizarea, scoliozele pot fi dorsale si dorso-lombare (mai grave), lombare si combinate sau cu dubla curbura (mai putin grave).

In evolutia diferitelor forme de scolioza, este caracteristica accentuarea continua a diformitatii vertebrale in perioada cresterii, accentuandu-se mai mult in timpul pubertatii.

Pe langa aspectul inestetic, evident, pe care-l au acesti copii, mai importante sunt complicatiile generate de coloana deviata, cu deformare toracica, care stanjenesc functia aparatelor: cardiorespirator, digestiv, nervos etc. Prejudiciul estetic si functional se repercuteaza si asupra psihicului acestor bolnavi, care devin sfiosi, izolati, evita jocurile si tovarasia altor copii.

Printr-un tratament adecvat, se poate atenua si chiar sista evolutia bolii, cu conditia ca aceasta sa fie depistata cat mai precoce.

Examenul atent al copilului in picioare si complet dezbracat atrage usor atentia asupra prezentei curburilor vertebrale, uneori avand aspectul de cifoscolita, cu umarul ridicat de partea gibusului si cu toracele scobit de partea opusa.

De remarcat faptul ca acesti copii nu acuza nici un fel de durere, dacat in mod exceptional, din cauza oboselii muschilor paravertebrali, fapt ce explica intarzierea in prezentarea la medic. Asadar, atragem atentie asupra necesitatii examenului periodic al copiilor scolari, in vederea diagnosticarii precoce a deviatiei, cunoscut fiind faptul ca, cu cat boala este diagnosticata din timp, cu atat tratamentul corector se instituie din vreme, iar rezultatele sunt, evident, superioare.

Dar ce urmareste tratamentul la copiii scoliatici? Ca prim obiectiv, se are in vedere corectarea pe cat posibil a deformatiei vertebro-toracale, tonifierea functiilor musculare, respiratorii si a starii generale deficitare. In al doilea rand, se urmareste mentinerea rezultatelor obtinute prin diferite mijloace curative, pe toata durata cresterii.

Aceste deziderate se realizeaza numai printr-o terapie complexa, aplicata dupa caz, fie la spital sau policlinica, fie la domiciliul pacientului.

Dr. O. Medrea

Deviatiile coloanei vertebrale la copii I

Deviatiile coloanei vertebrale la copii III