Dificultati scolare si intelectul de limita

Copiii cu intelect liminar (de granita) sunt aceia care se adapteaza doar la limita inferioara a cerintelor activitatii scolare, motiv pentru care sunt numiti si copii cu inteligenta scolara de limita. Chiar in pofida unor particularitati afectiv-motivationale si volitionale pozitive, ei nu pot rezolva sarcinile scolare decat pana la un anumit nivel de complexitate si abstractizare. Prin urmare, inteligenta scolara de limita exprima acel grad de activitate intelectuala care permite elevului sa faca fata la limita, dar alaturi de marea masa de copii, sarcinilor scolare, in conditii optime de motivatie, atitudine, perseverenta si de organizare a lectiei, de metode si cerinte etc. Exista deci un prag al adaptabilitatii scolare, dincolo de care mecanismele intelectuale ale acestor elevi devin deficitare.

Literatura de specialitate si cercetarile noastre confirma de ce conduitele dezadaptative ale copilului cu inteligenta scolara de limita, in special in clasa I, se manifesta printr-o simptomologie deseori comuna cu imaturitatea scolara. Diagnosticul diferential fata de acesta se evidentiaza prin caracterul prioritar al nivelului de dezvoltare intelectuala, care se intercaleaza deasupra debilitatii mintale, dar la limita inferioara a dezvoltarii intelectuale. Simptomatologia care insoteste inteligenta de limita poate fi consecinta acestei limitari care se repercuteaza din sfera intelectual-cognitiva si asupra celei afectiv-motivationale si volitive, perturband astfel intreaga personalitate.

La varsta scolara copiii cu inteligenta de limita prezinta o simptomatologie mai specifica, fiind mai usor de delimitat de debilitatea mintala, cu care prezinta unele particularitati comune.

Spre deosebire de debilii mintali – care, datorita potentialitatilor lor mintale handicapate, nu sunt capabili in ontogeneza lor sa depaseasca stadiul operator concret al inteligentei – elevii cu intelect de limita, caracterizati prin rationamente progresive, ajung, de obicei – in urma inlaturarii factorilor individuali (afectivi) sau interindividuali (psiho-sociali), inhibativi ai dezvoltarii gandirii – la stadiul operator formal al dezvoltarii inteligentei. Toti prezinta, in schimb, inteligenta generala slab dezvoltata, fluctuatii in performantele progresive descrise de B. Inhelder si observate si de T. Kulcsar.

Acesti copii intampina dificultati in realizarea activitatilor de analiza si sinteza, comparatie si abstractizare, clasificare cu continut semnatic si simbolic. La nivelul verbal-abstract al activitatii, operatiile mintale ale acestor elevi devin imprecise, nesigure si inerte (rigiditatea structurii – inertia mintala).

Lipsa de stapanire, de autocontrol, autoreglarea nesigura si insuficienta sunt trasaturi care caracterizeaza elevii cu inteligenta de limita.

Elevii cu intelect liminar prezinta frecvent reactii de opozitie (indisciplina, reactii de evadare), atitudine negativa fata de activitatea scolara. In ceea ce priveste atitudinea acestor elevi fata de sarcina intelectuala, initial ei se antreneaza mai greu.

Depistarea formei de inteligenta liminara la prescolarii grupei mari este practic imposibila de realizat, fiind usor suprapusa cu unele simptome ale debilitatilor mintale si in acelasi timp in mai mare masura ii sunt caracteristice unele conduite specifice copilului normal. Numai in conditiile scolarizarii ne-a fost posibil sa ne pronuntam pentru diagnosticul de intelect de limita in situatia in care am stabilit o concordanta intre reusita scolara de limita (note de 5 si 6, mai rar cate un 7 la disciplinele teoretice, respectiv calificative de suficient si insuficient), performantele la testele psihologice si la probele de verificare a cunostintelor.