Haine antibacteriene si imbracaminte bio

La ora actuala, hainele antimiros au invadat raioanele sau cataloagele de vanzare prin corespondenta. Lenjeria intima, ciorapii, sosetele etc, etichetate pudic antibacteriene, vizeaza eliminarea mirosurilor dezagreabile, ce rezulta din degradarea secretiilor pielii de catre bacterii. Ele sunt foarte apreciate de japonezi si americani. In tarile unde au patruns, aceste produse vor fi supuse unor teste riguroase, puse la puncte de catre chimisti si microbiologi, deoarece tesaturile antibacteriene prost concepute pot sa fie nocive, provocand inrosirea, iritarea si pruritul pielii.

Amintim ca o textura antibacteriana face parte din familia produselor bioactive, adica este realizata cu ajutorul fibrelor clasice (bumbac, polieser sau policlorura de vinil) in care au fost integrate molecule avand proprietati ce il pot interesa pe utilizator. Actualmente, moleculele folosite sunt fie antibacteriene pentru imbracaminte, lenjerie intima, ciorapi, soste, asternuturi de pat, fie antiacariene pentru perdele, mochete, somiere etc. “Intr-un viitor apropiat, estimeaza prof. Jean Cotte, de la Centrul european de dermatocosmetologie, in revista Sciences & Avenir, ele vo putea fi, de asemenea, cicatrizante, relaxante, hidratante, venotonice etc. Fibrele devin atunci cosmetofibre”.

Eficacitate, inocuitate

Cercetarile privind tesaturile functionale, lansate cu peste 20 de ani in urma in Japonia, aveau scopul sa gaseasca molecula si procedeul de integrare a acesteia in textura optima, pentru a se obtine o buna eficacitate si o inocuitate a produsului. O provocare. Pentru ca, in contact cu pielea, textilele antimiros nu tebuie sa-i perturbe echilibrul biologic.

Intr-adevar, mirosurile sunt produse de milioanele de bacterii ce se afla in permanenta la suprafata epidermei, in special in zonele umede ale corpului. Pentru a se hrani aceste microoroganisme degadeaza sebumul, fragmentele de celule si trasnpiratia, toate emise prin piele, eliminandu-se astfel insuportabile pentru nasurile fine. Pentru a lupta impotriva lor, trebuie deci controlate bacterile. Dar atentie, nu orisicum. Acestea, numite rezidente si adaptate la conditiile ecologice ale epidermei, sunt utile pielii. Ele constituie o bariera impotriva microorganismelor patogene. Daca “obstacolul” este indepartat, calea se va deschide pentru tot felul de infectii. Nu se oune deci problema “exterminarii” florei bacteriene a epidermei.

Se impune vigilenta

Secretul unei molecule antimiros eficienta si nepericuloasa? Se fie bacteriostatica, dar nebacterica. Sau altfel spus sa impiedice populatia bacteriana sa se multiplice, fara insa sa o elimine. Distrugerea acesteia nu reprezinta singurul risc: un contact intre bacteriile pielii si o doza prea mare de molecule poate sa declanseze rezistenta la antiseptice, extrem de suparatoare in spitale, de exemplu. Asadar, este nevoie de vigilenta. Iata pentru ce testele Asqual (Association qualite dans le textile et l’habillement) vor stabili, printre altele, un cadru rigid de masurare a activitatii bacteriostatice si a procentului de difuzare a agentilor de piele, care va deveni o norma ce trebuie respectata.

In ciuda numeroasilor ani de cercetare in acest domeniu, molecula antimiros ideala nu exista inca. Cele mai uzitate astazi in textilele antibacteriene sunt triclosanul si zeolitul. Triclosanul este de natura organica, fiind foarte folosit in mediul spitalicesc, dar si la prepararea pastelor de dinti, a sampoanelor, lichidelor pentru vesela si produselor de infrumusetare. Ele au un rol bacteriostatic eficient, dar poate, teoretic, sa produca suse rezistente. Zeolitul este o molecula minerala, care, in contact cu umiditatea, fabrica oxigenul activ, inhibator al bacteriilor. Modul sau de actiune il face mai putin activ, comparativ cu triclosanul, dar prezinta mai putine riscuri in ceea ce priveste instalarea rezistentei. Desigur, eficacitatea nu este totul. Se cere si durabilitate. O textura antibacteriana trebuie sa posede o buna stabilitate termica si chimica, pentru ca sa reziste la spalari repetate. Totul depinde de alegerea si dozarea moleculelor, ca si de maniera integrarii lor pe sau in fibre. Gama tesaturilor antibacteriene este larga, iar rezultatul foarte variabile. Pe scurt, imbracamintea bio se afla in cercetare.

Voichita Domaneantu