Iisus in Gradina Maslinilor

Va oferim spre lectrua povestea dupa H. Kautz, “Iisus in Gradina Maslinilor”.

Era o seara intunecata si framantata de furtuna. Afara, la marginea orasului Ierusalim se afla o gradina. Mirtii si trandafirii si crinii isi inaltau de obicei aici mirosurile spre pomii cei incarcati cu roade. Dar azi toate paharutele cu parfum ale florilor se inchisesera, se plecasera lancede spre pamant, lasand sa picure din ele stropi limpezi ca roua, lacrimi de flori!

In gradina aceasta posomorata, un om ingenunchia la pamant, plangand. Cu mainile impreunate durero, gemea adanc si greu. Suvitele de par ii erau ude pe tample, de sudoarea de sange a groazei. Tot trupul ii parea zguduit de un chin napraznic.

Deoadata o flacara cazu din cer spre pamant si in fata omului ce gemea, statea un inger luminos. Dar fata ingerului arata o adanca jale. In maini tinea un potir greu si plin, care licarea aprins ca sangele.Un inger aducea Mantuitorului, in gradina maslinilor, vin ceresc.

Si ce este acest vin ceresc?

Vin ceresc este durerea cea mai arzatoare. Cupa aceea cuprindea toate pacatele suferintele omenirii, de la cea dintai zi a ei. Daca s-ar fi gasit cineva

care sa fie in stare sa bea toata amaraciunea acelei cupe pana-n fund, ar fi rascumparat si indreptat toata vina omenirii. Si Mantuitorul a baut-o pana-n fund! ...

Si Mantuitorul, fara nicio vina, a sorbit-o toata, de aceea nici un muritor nu va mai intra in imparatia cerului, daca nu va gusta ai el, mácar o picatura, din cupa si de suferinte a Domnului.

Ingerul ne aduce la fiecare aceasta cupa. Cand anume? Cand e sa murim? Nu. El trece tacut pe langa noi, in timpul vietii si ne-o apropie de buze. Unuia, cand ii moare mama. Altuia, cand geme instrainat in spital. O intinde celui nevinovat in temnita prizonierului ce lanceze;te de dorul patriei. O întinde ;i copila;slui bolnav, care arde de friguri, dar atunci ingerul se roaga lui Iisus: “Indulceste picatura amara, o Doamne, tu care ai iubit atata copiii!” Dar mama copilului este alaturi de el, intinde mainile sa abata inspre ea cupa cea amara! …