Scatiul in colivie

Va oferim spre lectura povestirea “Scatiul in colivie” scrisa de Lev Tolstoi. Traducerea in romaneste apartine lui Profira Sadoveanu, iar ilustratie e semnata de Alexei Pahomov.

De ziua ei, Serioja a primit tot felul de daruri: titirezuri, cai, poze … Insa cel mai de pret dintre toate darurile a fost capcana de prins pasari, pe care i-a daruit unchiul sau. Capcana era facuta dintr-o rama inca era prinsa o plasa, cu o scandurica deasupra. Pe scandurica se presara seminte si capcana se punea afara. Cand vreo pasare se aseza pe scandurica, scandura se intorcea si pasarea se prindea in capcana. S-a bucurat mult Serioja si a alergat s-o arate mamei.

- Nu-mi place jucaria asta, i-a spus mama. Ce-ti trebuie tie pasarele? De ce sa le chinui?

- Am sa le pun in colivii. Ele au sa cante, iar eu am sa le dau de mancare.

Apoi, Serioja a facut rost de seminte, le-a presarat pe scandurica si a asezat plasa in gradina. Aici a stat mult si a tot asteptat sa vina pasarelele. Insa pasarilor le este frica de dansul si nu se apropiau de plasa. Atunci, Serioja s-a dus la masa si a lasat capcana in gradina. Dupa masa, cand s-a uitat, capcana era inchisa, iar in plasa se zbatea o pasarica. Serioja s-a bucurat, a prins pasarea si a dus-o in casa.

- Mama! Uite! Am prins o pasarica. Nu-i asa ca-i o privighetoare? Vai, cum ii bate inima!

- E un scatiu, a spus mama. Baga de seama, nu-l chinui. Ai face mai bine sa-i dai drumul.

- Ba nu, am sa-i dau apa si mancare.

Serioja a pus scatiul in colivie si doua zile la rand i-a resarat semninte, i-a schimbat apa si i-a curatat colivia. A treia zi a uitat de scatiu si nu i-a mai schimbat apa. Mama l-a dojenit:

- Vezi, ai si uitat de scatiu! Mai bine da-i drumul!

- Ba nu, de-acum inainte n-am sa mai uit. Chiar acum ii pun apa si ii curat colivia.

Serioja a varat mana in colivie si a inceput sa o curete: scatiul, speriat, se zbatea, lovindu-se de gratii. Dupa ce a ispravit treaba, baiatul s-a dus dupa apa.mama baga de seama ca el a uitat sa inchisa usita coliviei si a strigat dupa el:

- Serioja, inchide colivia, ca zboara, si daca se izbeste se prapadeste pasarica ta.

Dar n-apucase mama sa-si sfarseasca vorba, ca scatiul gasise usita. Bucuros, isi desfacu aripioarele si zbura prin odaie, spre fereastra. N-a vazut insa geamul, s-a izbit in sticla si a cazut pe pervaz.

Serioja a luat in graba pasarica si a pus-o in colivie. Scatiul nu murise inca, dar zacea cu fata in jos, cu aripile desfacute si rasufla greu. Serioja l-a privit multa vreme, apoi a inceput sa planga.

- Mama, ce sa fac acuma?

- Acum nu mai poti face nimic.

Toata ziua Seroja nu s-a mai miscat de langa colivie, mereu cu ochii la scatiu. Iar scatiul zacea tot asa cu fata in jos, rasufland greu si repede. Cand Serioja s-a dus la culcare, scatiul mai traia inca, insa multa vreme copilul n-a putut dormi. Cand inchidea ochii, ii aparea in gand scatiul, intins jos, abia sufland. Dimneata, cand s-a apropiat de colivie, a gasit scatiul cu fata in sus, cu labutele chircite, teapan.

De atunci, Serioja n-a mai prins niciodata pasarele.