Scrisori intre greier si furnica

Va oferim spre lectura poezia “Scrisori intre greier si furnica” scrisa de Maria Lovin.

Pe-o frunza de micsunica

A scris greierul scrisoare

Si-ncepea:

“Draga Furnica,

Sa nu ne mai purtam pica!

Nu-i nici bine, nici frumos

Si nici macar de folos.

Te-am iertat

Ca nu mi-ai dat

De-ale gurii, ce-am cerut

Asta iarna cu-mprumut,

Desi mi-ai strigat cu foc

Ca- ast-vara de-am cantat

Acum n-am decat sa joc.

Te intreb (asa-ntr-o doara)

Poti ca mine

La vioara

A canta sau chiar la nai?

As, ce zic! Tu nici ureche

Muzicala cred ca n-ai!

(trebuie sa-mi cer iertare

Ca antenele-mi luai

Cum s-ar zice … la purtare)

Tar-tari,

Iata-mi veni

Pofta si acum sa cant.

Ce sa fac? De asta sunt

Muzicant pe-acest pamant,

Sa-i inveselesc pe toti!

Vecinico, tu cum poti

Fara muzica trai? …

… As dori, mult as dori,

Cel mai bun vecin a-ti fi.

Te rog, nu te-mpotrivi,

Bate-ti piciorusu-aci!”

Furnicuta chibzui,

Chibzui ce chibzui

Si-i raspunse intr-o joi

Pe-un trifoi cu patru foi:

(scrise cu litere mari

Fiindca nu vedea si nu-si

Cumparase ochelari):

“Te poftesc sa vii la noi,

Vecine, la musuroi,

Pe-nserat. Si-o sa cinam

Apoi o sa discutam,

Si cu roua ne-om cinsti

Pan’ ce zorii vor veni.

La-ntaia raza de soare

Cand apare,

Te-oi lasa

Si m-oi duce-n treaba mea

Colo, pe movila, sus –

Mai am niste saci de-adus

Cu seminte. De-ai voi

Sa m-ajuti, ce bine-ar fi!

Caci simt iarna ca-i p-aci,

Dupa vantul

Ce pamantul

Rascoleste ca nebun.

Tu, mi-ai scris ca vecin bun

Ai dori sa-mi fii … zic eu,

Ca dovada e la greu.

Si-n final, la randul meu,

Iti promit, chiar pe cuvant

Ca voi invata sa cant.”