Socoteala de acasa - poezie

Va oferim spre lectura poezia “Socoteala de acasa ...” scrisa de Daniel Tei. Ne reintalnim cu personajele indragite, Voinicica, Voinicel si Azorel. Ce or fi facut iar? Ce nazbatie? Cititi frumoasa poezie si veti vedea ca ... socoteala de acasa ... la prisaca nu prea tine, ca au grija de asta albinele ... Ilustratia apartine Anei Maria Buzea.

Intr-o zi, mai pe-nserat,

Pe soptite, stau la sfat

Voinicica, Voinicel

Si, fireste, Azorel.

Ce mai pun cei trei la cale!? ...

Vom vedea noi mai la vale ...

Zice Voinicel soptit:

- Intr-un loc mai linistit,

Langa casa lui Mos Tina,

E, prieteni, o stupina;

Cins’pe stupi, in cari, vezi bine,

Gasim ... miere de albine.

Astfel, de la inceput,

U-su-rel si fu-ri-sat ...

Cand a adormit Mos Tina,

Vin trei umbre la stupina …

- Miere, Azorele frate,

Vom manca pe saturate;

Miere dulce, delicioasa,

Vom mai lua si pentru-acasa.

- Stiu, albinele au ac,

Ham-ham, dar le vin de hac!

Ele-au ac, un firicel,

Eu am coltii de otel!

Si, in graba, prin gradina,

Vin tei umbre la Mos Tina;

Si, hoteste, pe furis,

Se ascund dup-un tufis.

Calculara cum e bine

Sa le-atace pe albine

Si-ntr-un fel, sa fac-asa,

Incat mierea sa le-o ia.

Ar mai fi de adaugat .

Ei cu ce s-au inarmat;

Au luat cu ei borcane,

Trei la numar, dolofane,

Ba, a luat ea grijulie,

Si-o lanterna, ca sa fie ...

(N-au uitat nimic-nimic,

Au luat chiar si-un polonic!)

Bezna-n dreapta, stanga, sus,

Iar Mos Tina doarme dus ...

Stau ascunse-n taina mare,

Opt albine pazitoare ...

Voinicica, Voinicel,

Lacomila-Azorel,

Bucurosi si fara graba,

Se apuca, deci, de treaba ...

Prind capacul unui stup,

Neatenti, il scapa – zdup!

- Au! M-au intepar vreo doua! ...

- Si pe mine, dar vreo noua! ...

- Ham-ham, vai de limba mea,

Ciuruita-i, vai de eaaa!

Zumzet mare, vaicareli,

Ghionturi, tipete, buseli ...

Zeci si zeci de-mpunsaturi,

Mari dureri, usturaturi ...

- Unde esti, mai Azorel!? ...

- Unde-s coltii tai de-otel!? ...

- Am glumit si eu cu ele,

Dar albinele-s misele

Si m-au pedepsit degeaba!

Ia, priviti ... se umfla laba! ...

Burdusiti de-mpunsaturi,

Plini toti trei de umflaturi,

Linguri aruncand, borcane,

Polonic, lanterna, haine

Si tipand: Vai, au, oho!

Fuge care incotro! ...

Iar in urma lor, vezi bine,

Roiuri, roiuri de albine,

Adunate-n negru nor,

Zumzaie toate-n sobor:

- Voinicica, Voinicel

Si tu, lacom Azorel,

Sa stiti, luati-aminte bine,

Invatati de la albine:

- Sa traiesti prin munca ta,

De la altii nu fura!

Si mai zise-o albinita,

Firava, cat o bobita:

- Tine minte, Azorele,

De mai vii cu ganduri rele,

Colti de-otel poti sa ai chiar,

Ai vazut, e in zadar ....

Spune alta, lamurit:

- Hotul zice c-a glumit,

Cand vede ca l-ai zarit.

Mai vorbeste si-o surata,

Zumzaind scandalizata:

- Socoteala de acasa

La prisaca n-o sa-ti iasa!