Stanca lui Nicandru

Va oferim spre lectura legenda "Stanca lui Nicandru".

Una din stancile cele multe de pe Ceahlau poarta numele de Stanca lui Nicandru. De stanca aceasta e legata urmatoarea legenda.

Se zice ca prin aceste locuri, traia odata, in vremea de demult, un pustnic, cu numele de Nicandru. Era un om tare cinstit si cu mare frica de Dumnezeu. Toata viata si-a petrecut-o acolo si nu se hranea decat cu ierburi si buruieni.

Intr-una din zile, cam pe la amiaza, mergand el printre stanci, zareste de departe o stanca din avrful careia picura ceva galben. Apropiindu-se de locul acela, vede jos, langa stanca, o gramada galbena sleita. El, nestiiind ce o fi asta, lua cateva bucatele din gramada cea mare si le baga in buzunar.

Mergand el intr-un din zile la targul Pietrei, se duse la un bacan sa targuiasca cate ceva. Si, din vorba in vorba, pustnicul Nicandru ii arata si bucatelele cele galbene, gasite la stanca.

Negustorul, siret, i le lua si-i dete sute de lei pe ele.

- Ia niste metal; nu face el trei sute de lei, dar iti dau eu Sfintiei Tale, pentru ca te stiu ca nu tii la bani si ai sa cumperi niste obiecte la schimb.

Metalul cel galben - vorba bacanului - era nici mai mult nici mai putin, decat aur si inca aur de cel curat, din care se fac galbenii cei nemtesti.

Pustnicul Nicandru se duse apoi de cumpara cu banii ce i-a dat bacanul, un clopot, care - se zice - ca se afla si azi in clopotnita schitului Durau, de la poalele Ceahlaului.

Nicandru a inceput a nu mai fi linistit si ispita intrase in sufletul lui. N-a gasit el doar niste metal, care se vinde pe bani?! Si Nicandru se mai duse inca odata sa ia cateva bucatele si iar sa le duca la bacanul din Piatra.

Umbla el prin stanci si cauta. Cauta Nicandru in stanga si in drepata, dar stanca care picura din varf aur, nu se mai gasea. O zi intreaga, doua si trei zile o cauta el, chiar o saptamana, dar in zadar, stanca nicaieri. Erau ele - nu-i vorba - multe stanci pe Ceahlau, dar stanca cea cautata de Nicandru, stanca cu metalul, care picura aur, disparuse si, cinstiti boieri, disparuta a ramas ea pana-n ziulica de azi.

Si, parintele Gherontie, de la Schitul Duraului, care povestise asta-vara la mai multi istoria lui Nicandru, incheie astfel:

- Daca l-a ispitit diavolul pe Nicandru sa se lacomeasca la cele pamantesti! El nu trebuuia sa se atinga de stanca, care picura aur, ca de ... - mai stii, minunile Domnului sunt mari - ea ar fi ramas pana in ziua de azi si s-ar fi putut procopsi tot norodul din Tara Romaneasca si tot sa nu se mai ispraveasca!