Univers de copil

Triptic la Marea Unire

Va oferim spre lectura versurile poeziei “Triptic la Marea Unire” scrisa de Corneliu Vadim Tudor.

I. Basarabia, 9 aprilie 1918

Ne-au daramat lacasele cu tunul,
ne-au vanturat in cele patru zari,
tribunii nostri, unul cate unul,
i-au rastignit in jug de lumanari.

Procesiuni prin stepa asiata,
familii smulse-n zori din asternut,
vechi pamanteni ce-au stapanit odata
manati de patul pustii si de cnut.

E sfartecata harta cu hangerul,
un rau secat ne minte in zadar,
pamantu-i rupt, dar oglindeste cerul
adevarata piatra de hotar.

Aici, prin vreme, totul ii acuza,
nu-i mai indura nimeni pe procleti,
nici clopotul, nici azima din spuza,
nici bourul din stema cu peceti.

Si-i mai acuza datina ce canta
la vicleim, la nunti si-ngropaciuni,
iar peste toate, Limba noastra sfanta,
icoana facatoare de minuni.

E graiul meu si-al celor ce-o sa vina
si-al muntilor de oase ce nu tac,
o pravila de aur si lumina
cu slove de marimea unui veac.

E Limba Romei tamaduitoare,
in ea s-au poticnit dusmanii mei,
din Capriana lui Stefan cel Mare
pan' la Hotin, Tighina si Orhei.

Aceasta-i ziua binecuvantata
cand Sfatul Tarii buciuma la stani,
psaltirile miros a judecata
si moldovenii iar isi spun romani.

E uvertura sacra a unirii,
e temelia casei unui neam,
ingenuncheati, au priceput si zbirii
ca romanesti sunt toate: rau si ram.

Si ca minciuna n-are viata lunga
si ca din zorii lumii stam aici,
Sodoma si Gomora sa-i ajunga
pe toti vrajmasii nostri venetici!


II. Bucovina, 28 noiembrie 1918

Imbraca-te in aur, frumoasa Bucovina,
acum ori niciodata e timpul sa renasti,
n-au vulturii habsburgici puterea sa te-atina
mestecenii si fagii parca-s faclii de Pasti.

Si ei iti lumineaza fagasul catre tara,
pe vechile cazarme sunt flamuri romanesti,
postalioane trase de cerbi se desfasoara
din Cernauti in Stupea, din Putna-n Ipotesti.

Sunt toate ale noastre, podoabe si minee
si fluiera cioplita in inima de plop,
vesmintele alb-negru, icoane ce scanteie
si acoperamantul Mariei de Mangop.

Iar peste toata slava din codrii de arama
topeste ceara alba sigiliul princiar,
e un Luceafar tanar si bun de pus pe rana
e Sfantul Eminescu de paza la hotar.

Aici e salba noastra de manastiri batrane,
e micul nostru Athos cu turlele de flori,
pe tot cuprinsul sacru al Patriei Romane
cand spunem Bucovina, noi spunem Trei Culori!

Si obcina, si campul, si raurile toate
se scutura deodata de numele strain,
imperiul se retrage ca fumul de pe sate
incepe era noastra, si restul e destin.


III. Transilvania, 1 decembrie 1918

Inflorit-a, inflorit-a
rugul iernii triumfal,
risipite ca ursita
plang mormintele-n Ardeal.

De la Anna la Caiafa
trag in jug atati romani
si le sangereaza ceafa,
au tarana in plamani.

Si se sting fara prihana,
nu s-ar plange nimanui,
tot Ardealul e o rana,
lacomi sunt calaii lui.

Pana-n ziua marii hore
ninsa de un dor nespus
cand esarfe Tricolore
un intreg popor si-a pus.

Zi de iarna, zi lumina
instelata-n calendar,
cronica de aur plina,
piatra alba de hotar.

Timp inalt de-ntemeiere,
flambura cu vulturi grei,
semn ca Patria nu piere
cat mai are pui de lei.

Zi de brazi reverberata
si-nflorita de ecou,
bucuria ta curata
azi o celebram din nou.