Un rasarit de soare

Cat de placut este sa vezi un rasarit de soare in timpul iernii! Bolta cereasca de un albastru azuriu, presarata cu mii si mii de diamante sclipitoare, incetul cu incetul incepe sa se tiveasca cu un cearcan rosiatic.

Cearcanul se face din ce in ce mai mare si mai aprins si ajunge un timp can ti se pare ca intreg cerul este incins de un brau de flacari. Luceafarul diminetii a apus si celelalte stele l-au urmat. Bolta aurie pana acum incepe sa se umbreasca. Un zefir dulce si parfumat adie. In departare se aud risipite pe campie sunetele clopotelor vitelor care sunt duse la pascut umpland aerul de o frumoasa armonie.

Carduri de pasari voioase incep a trece pe cerul, redevenind azuriu, pierzandu-se spre orizont. Ciocarlia s-a inaltat de cateva ori in slava cerului, cantandu-si obisnuitul cantec, obisnuita sa rugaciune catre cel Atotputernic. Privighetoarea, cantareata padurii, isi urmeaza inca, cu foc, cantecul sau. De pe o ramura cucul isi cheama neincetat numele. Prin ierburi trec nenumarate cete de insecte bazaind. Fluturii zboara din floare in floare sugand nectarul, cu micile lor trompe. Paraul din vale, care serpuieste printre maluri smaltuite cu flori, murmura duios.

Codrul pare ca s-a desteptat din somn, verzile lui frunze s-au insufletit.

In sfarsit, apare la orizont soarele, zambind celui de sus, rosu si imprastiind lumina sa, cea atat de binefacatoare ...