Univers de copil

A+ R A-


Poezii despre carte

 

“O carte bine scrisă este asemeni unui covor fermecat care te poartă într-o lume în care nu ai putea avea acces în alt fel. Caroline Gordon” Să le deschidem copiilor noştri lumea, ochii şi inima, iar cărţile să le devină cel mai bun prieten. Versuri şi poezii despre dragele noastre cărţi.

 

Cărticica minunată

 

Măi, ghiduşă cărticică,
Chiar de eşti aşa de mică,
Draga mea, cum reuşeşti
Să ne bucuri cu poveşti,
Poezii nenumarate,

Cu versuri frumos rimate?
De poveşti ce să mai spun?
N-am văzut ceva mai bun!
Ce pe mine mă inspiră
Să desenez din grădină.
Multe lucruri ne înveţi,
Cum să fim
copii isteţi.

 

 

Cartea

 

Cartea-i bucuria noastră,

Are multă-nvăţătură,

Ea a strâns toată lumina,

N-a uitat o picătură.

 

Poartă-n paginile-i scumpe

Toată-nţelepciunea lumii

Are scris în ea din vremuri

Tot ce ne-au lăsat străbunii.

 

Tu, copilule, iubeşte-o

Şi în viaţă, nu uita

Că fiind lumina ţării

Cartea-i şi lumina ta.

 

 

Cartea

 

Cartea te învaţă
Şi-uneori îţi dă povaţă,
Nimeni nu mi-o poate lua
Dacă învăţ în continuare din ea.

Cartea-i cea mai bună,
Pe pământ, dar şi pe lună.
Dacă cartea o iubeşti
Multe poţi să-nfăptuieşti.

Să citeşti, să socoteşti,
Pân' om mare ai să creşti
Şi în ea poţi să găseşti
Poezii, dar şi poveşti.

 

 

Cartea

 

Cartea nu e ce se vede:

Un pachet de coli frumoase

Între două scoarţe groase.

 

Cartea este ce n-ai crede:

Mii de gânduri îţi urzeşte,

Cu idei te-mpodobeşte.

 

Cartea e o viaţă nouă!

Când citeşti,

Întinereşti,

Aripi lungi de vis îţi cresc

Şi-aşa mult te-îmbogăţesc

Printre veşti,

Printre poveşti,

Sub a literelor rouă!

 

Cartea nu e ce se vede.

Până nu citeşti, n-ai crede:

Cartea e ce nu se vede.

 

 

Spune-mi mamă

 

Spune-mi, mamă, cum încap

Sute de poveşti în cap?

Cărţile cu multe-n ele

De abia le ţii de grele

Şi-ndelung le frunzăreşti

Până cauţi şi găseşti

Dar când eu vreau o poveste

Nici n-apuc să prind de veste

Şi cuvintele-ţi departe

Ştiu prin basme să mă poarte.

Câteodată mi-e şi frică!...

Te-a vrăjit o zână mică?

 

Poate că m-o fi vrăjit,

Dar nici eu n-am lenevit.

Am privit şi-am răsprivit,

Am citit şi-am răscitit

Câte-n lună şi în stele,

Şi de bune şi de rele.

Orice lucru poartă-o taină.

Pe sub chip sau pe sub haină.

 

Da? Ei, bine, haina ta ce poveste-ascunde-n ea?

 

 

Ex libris


Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.

Eşti ca vioara, singura ce cântă
Iubirea toată pe un fir de păr,
Şi paginile tale, adevăr,
S-au tipărit cu litera cea sfântă.

 

Poeziile au fost selectate din volumele: Anton Pann - Povestea vorbii, Virgil Carianopol - Cântece pentru mama, Tudor Arghezi - Silabe, Grete Tartler - Întâmplări în dicţionar, Ana Blandiana - Poezii, Ion Minulescu - Versuri, Octavian Goga - Poezii, Marin Sorescu - Poezii.

 


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Labirintul imparatului

Labirintul imparatului

Labirintul imparatului In timpul groaznicelor prigoane contra crestinilor, imparatul Nerone, a carui principal ocupatie era sa inventeze cele mai feroce chinuri contra presupusilor incendiatori ai Romei, a dat la iveala...

Stanca lui Nicandru

Stanca lui Nicandru

Stanca lui Nicandru Va oferim spre lectura legenda "Stanca lui Nicandru". Una din stancile cele multe de pe Ceahlau poarta numele de Stanca lui Nicandru. De stanca aceasta e...

Legenda gladiolei

Legenda gladiolei

Legenda gladiolei   Numele gladiolei deriva din cuvantul latin "Gladius", insemnand "spada", numele referindu-se la forma frunzei. "Gladius" este si radacina cuvantului gladiator, soldat roman. De aici provine porecla gladiolei, de "Floare...

Comori ale Africii negre

Comori ale Africii negre

Comori ale Africii negre In timpul sapaturilor superficiale – pentru  rigola ce urma sa adune apa de ploaie – un locuitor din Igho-Ugwu (Nigeria - Africa) scoate la iveala o urna...

Pomul Craciunului de George Co…

Pomul Crăciunului de George Coşbuc   Vezi poezia Pomul Crăciunului, scrisa de poetul George Coşbuc.   Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,Pădurea iarna doarme, c-asa vrea Dumnezeu. Si numai câte-un viscol o bate...