Univers de copil

A+ R A-


Povestea soriceilor albi

Povestea soriceilor albiVa oferim spre lectura Povestea soriceilor albi, scrisa de Lia Harsu.

Cica pe soriceii cei albi nu i-a facut Dumnezeu odata cu celelalte dobitoace, ci mult mai tarziu au venit pe lume de pe urma blestemului unei mame.

Mama asta avea 4 fete si 4 baieti, unul mai frumos decat altul, dar zburdalnici cum nu se mai poate si neascultatori tot pe-atat. Ba, pe langa astea, mai erau si lacomi, ca unde gaseau cate ceva de-ale mancarii pus bine la pastrare, tabarau peste ce gaseau si cat ai clipi nici urma nu mai ramanea.

Acu, odata, mama lor le dadu cheia camarii si-i trimise sa-i aduca niste mere si nuci din camara. Astepta ea ce astepta si vazand ca nu mai vin copiii, isi lasa oalele pe foc si da fuga in camara sa vada ce e. Cand, ce-i vazura ochii? Copiii sedeau pe jos si mancau de zor la nuci si mere ca din toata gramada cat pusese femeia pentru iarna la pastrare pentru iarna, nu mai ramasese din nuci decat un morman de coji, iar din mere nici urma.

Femeia se manie atunci si le zise:

- Dar-ar Dumnezeu sa va faceti niste soareci, ca numai soarecii pagubesc asa pe om unde apuca sa se incuibeze.

Dar n-apuca femeia sa-si mantuie bine vorba, ca numai ce se facura din copii niste soareci mici albi, ca si camasutele albe cu care erau imbracati - si fiindca erau incinsi cu bracinar rosu, ochii li se facura rosii ca bracinarul.

Femeia ramase incremenita de spaima, apoi mai venindu-si nitelus in fire, dete sa puie mana pe soricei, dar acestia o zbughira pe usa afara. Soriceii incepura apoi a fugi inspre padure si biata femeie, fiindca o ardea sufletul de bietii ei copilasi, se lua tot in fuga dupa ei.

Fugeau soriceii tot cautand inapoi cu ochisorii lor rosii la femeie, pana ce ajunsera la o scorbura de copac. Aici se oprira, mai cautara odata cu drag la maicuta lor, ca si cand ar fi vrut sa-si ia ramas bun pentru totdeauna, apoi sarira cu totii in scorbura si nu se mai vazura.

Femeia ramase in locul unde se oprise, aproape de copac. A vrut sa se apropie, dar simti picioarele intepenite, a vrut sa intinda mainile, dar le simti amortite, a vrut sa tipe, dar gura ii era inclestata. Si ramase ea asa locului incremenita, tot asteptand sa iasa soriceii din scorbura. Soriceii insa nu se mai ivira si femeia astepta mereu. Si atat a asteptat pana ce se facu stana de piatra.

Soriceii insa iesisera pe alta parte pe sub pamant si nimerira intr-o alta tara unde s-au inmultit ca si soriceii ceilalti.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Lucrurile cele mai mari

Lucrurile cele mai mari

Lucrurile cele mai mari Cladirea cea mai mare de pe fata pamantului este zidul chinezesc. El a fost terminat, in scop de a servi drept bariera de aparare contra...

Noapte de iarna de George Topa…

Noapte de iarna de George Toparceanu

Noapte de iarna de George ToparceanuVezi poezia “Noapte de iarna”. Este una din cele mai frumoase poezii scrise de George Toparceanu, poetul reusind sa ilustreze un minunat tablou al unei...

Anemonele si Amfiprionii

Anemonele si Amfiprionii

Anemonele si Amfiprionii Cercetand fundurile marine, cercetatorii se simt deseori atrasi de elucidarea unor fenomene care pot fi intalnite si pe uscat. Asa se face ca atentia lor s-a indreptat...

Mama felicitare

Mama felicitare

Mama felicitare   Transmite o felicitare cu flori de primavara si o urare deosebita celei mai speciale femei din viata ta … mama … Mama este cea care ne-a dat viata si...

Cum sa vopsim ouale de Pasti i…

Cum sa vopsim ouale de Pasti in culori naturale

Cum sa vopsim ouale de Pasti in culori naturale Orice gospodina vopseste oua de Paste si doreste sa faca acest lucru cat mai natural pentru a obtine culori naturale...