Urangutanul - maimuta

S-a scris de multa vreme ca anumite maimute seamana cu oamenii, precum gorila, urangutanul, cimpanzeul si gibonul.

Locuitorii din zona Malaezia si zona insulelor invecinate cred ca urangutanul este o rasa de oameni degenerata, a caror strabuni s-ar fi ascuns in paduri pentru a scapa de munca. Urangutanul se gaseste mai cu seama in insula Borneo, unde locuieste prin codrii nepatrunsi si mlastinosi dinspre sud si est. Traieste, de obicei, prin vai si pe malurile fluviilor acestei insule si niciodata la munte. Nu se mai vad deloc prin partile, astazi locuite, pe unde traiau altadata, pentru ca pentru a se inmulti ei au nevoie de liniste.

Cand sunt in floarea varstei, barbatii urangutan ajung la o inaltime de 4 picioare, iar femeile urangutan de 3 ½ picioare. Corpul le este acoperit cu par, mai rar pe spate si pe piept, lung si des in parti, iar pe obraz au barba. Fata mainilor si palmele le sunt goale. Culoarea parului este de obicei castaniu inchis, iar barba ceva mai deschisa. Femeile si copiii urangutan n-au barba. Ei au salele mai largi ca ale omului si pantecele supt. Gatul le e scurt si partea din fata e brazdata de niste sbarcituri formate dintr-un larinx crescut cu peretii moi pe care ii poate umfla dupa voie. Membrele le sunt terminate cu maini si degete lungi, iar unghiile le sunt turtite. Capul unui urangutan tanar seamana cu cel al unui copil, dar odata cu inaintarea in varsta se schimba. Fata le e foarte ciudata. Au falca de jos mai lunga decat cea de sus, amandoua au dinti foarte puternici, iar cei canesti taie ca briciul. Buzele le sunt groase si sbarcite, nasul turtit cu narile largi. Ochii si urechile le sunt mici si seamana cu ale omului.

Femeile se deosebesc de barbati nu numai prin inaltime si lipsa barbei, dar si prin figura care le e mult mai urata ca a barbatilor. Ele au parut pe cap mai lung si mai stufos.

Cand merg se sprijina pe partea dinainte a picioarelor pe care le tin inchise. Nu pot merge mult timp numai pe picioarele din spate din cauza ca au mainile foarte lungi, ceea ce le ajuta mai cu seama la suitul in copaci. Chiar cand sunt mici n-au usurinta celorlalte maimute si, cu cat imbatranesc, se fac mai greoaie.

Femeile si copiii traiesc in societate, pe cand barbatii iubesc singuratatea.

Ca si omul, urangutanul isi face pat de dormit, din crengi de arbori, din crengute infrunzite si din iarba.

Se hraneste cu scoarta de copac, cu muguri, cu glori, frunze, fructe, boabe, oua si insecte.

Ca sa doarma, se afunda cat mai adanc in codru, iar de ploua, alege arbori mari si stufosi sub care se adaposteste. Daca le este frig, se acopera cu frunze.

Urangutanul e pasnic si bland: niciodata nu ataca intai, dar daca e atacat o ia la fuga, se suie in vreun copac inalt si cauta sa se ascunda. Daca vrajmasul il urmareste, urangutanul cauta sa-l inspaimante prin strigate ragusite si prin amenintari. Daca e lasat in pace si, mai cu seama, daca il ranesti, atunci sa te fereasca Dumnezeu sa nu-l poti omori inainte de a fi ajuns la tine! Sunt putine animale care sa aiba o putere de viata atat de mare ca urangutanul si foarte rar un singur glont ar fi suficient ca sa-l omoare.

In general, urangutanii adusi in Europa sunt din cei tineri, prinsi cu un fel de curse. Sunt foarte greu de ingrijit si mai toti mor cand le dau dintii.